8 definiții pentru primăriță

PRIMĂRÍȚĂ, primărițe, s. f. 1. Soția primarului; primăreasă. 2. Femeie care îndeplinește funcția de primar (II); primăreasă. – Primar + suf. -iță.

PRIMĂRÍȚĂ, primărițe, s. f. 1. Soția primarului; primăreasă. 2. Femeie care îndeplinește funcția de primar (II); primăreasă. – Primar + suf. -iță.

PRIMĂRÍȚĂ, primărițe, s. f. Soție de primar. Numai primărița s-ar putea pune cu dînsa în privința rumenelelor. SADOVEANU, B. 192.

primăríță s. f., g.-d. art. primăríței; pl. primăríțe

PRIMĂRÍȚĂ s. primăreasă, (înv.) vorniceasă. (~ e soția primarului.)

PRIMĂRÍȚĂ ~e f. pop. 1) Soție a primarului. 2) Conducătoare a unui oraș, a unei comune sau a unui sat. /primar + suf. ~iță


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

primăríță s. f., g.-d. art. primăríței; pl. primăríțe

PRIMĂRIȚĂ s. primăreasă, (înv.) vorniceasă. (~ e soția primarului.)

primăríță s. f. Femeie care îndeplinește funcția de primar ◊ „[...] o comună cu primăriță, președintă, secretară, ingineriță, ne uimește, ne tulbură, ne stârnește entuziasmul [...]” Cont. 21 VIII 72 p. 5. ◊ Primărița mi-a vorbit apoi despre cele 7 sate ale comunei cu cele 7 ferme și 7 școli [...]” R.l. 8 IV 80 p. 1. ◊ „O comună din Bărăgan și o primăriță care-și onorează mandatul.” R.l. 8 III 83 p. 3; v. și Sc. 1 III 81 p. 1, 4 III 83 p. 2 (din primar + -iță; DEX)

Intrare: primăriță
primăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primăriță
  • primărița
plural
  • primărițe
  • primărițele
genitiv-dativ singular
  • primărițe
  • primăriței
plural
  • primărițe
  • primărițelor
vocativ singular
plural