13 definiții pentru vorniceasă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORNICEASĂ, vornicese, s. f. 1. (Înv.) Soția vornicului (1); vorniciță (1). 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (2). – Vornic + suf. -easă.

VORNICEASĂ, vornicese, s. f. 1. (Înv.) Soția vornicului (1); vorniciță (1). 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (2). – Vornic + suf. -easă.

vornicea sf [At: (a. 1584) D. BOGDAN, GL. 222 / V: (înv) dv~ / Pl: ~ese / E: vornic + -easă] 1-10 (Înv) Soție de vornic (1-10) Si: (înv) vorniciță (1-10). 11 (Îvp) Soție a primarului unui sat sau al unui târg Si: (reg) vorniciță (11). 12 (Pop) Fată aleasă dintre rudele sau dintre prietenele miresei, având diferite atribuții în timpul ceremonialului nunții Si: (pop) drușcă (1), (reg) deveriță, vătășiță (2), vătășoaie (2), vifeliță, vorniciță (13). 13 (Pop) Femeie tânără aleasă de mire dintre rudele sau dintre prietenele sale sau ale miresei, care are diferite atribuții legate de ceremonialul uncropului Si: (pop) vorniciță (14).

vornicea s.f. 1 (ist.) Soția vornicului; (înv.) vorniciță. 2 (înv., pop.) Soție de primar. Pe fruntea vornicesei un nour de-ngrijire, Urcîndu-se, pe gene împrăștia umbrire (I. NEGR.). 3 (pop.) Prietena cea mai apropiată a miresei, avînd diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, (pop.) vorniciță. • pl. -ese. /vornic + -easă.

VORNICEASĂ, vornicese, s. f. 1. (Învechit) Soția vornicului. Peste vale, la o casă, Să jăluia o vorniceasă, C-o bătut-o vornicu Să spuie ibovnicii. ȘEZ. VII 111. 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, care o însoțește la cununie și care are diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă. Vornicesele... strîng blidele. SEVASTOS, N. 309.

VORNICEASĂ ~ese f. înv. Soție a vornicului. /vornic + suf. ~easă

vorniceásă f., pl. ese. Soție de vornic. Drușcă (la cununie și la uncrop).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vornicea (înv.) s. f., g.-d. art. vornicesei; pl. vornicese

vornicea (înv.) s. f., g.-d. art. vornicesei; pl. vornicese

vornicea s. f., g.-d. art. vornicesei; pl. vornicese

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VORNICEA s. vătășiță, (pop.) drușcă, (reg.) sfașcă, (Transilv., Ban.) deveriță, (Transilv.) vifeliță. (~ la o nuntă țărănească.)

VORNICEA s. v. primăreasă, primăriță.

VORNICEA s. vătășiță, (pop.) drușcă, (reg.) sfașcă, (Transilv., Ban.) deveriță, (Transilv.) vifeliță. (~ la o nuntă țărănească.)

vornicea s. v. PRIMĂREASĂ. PRIMĂRIȚĂ.

Intrare: vorniceasă
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vornicea
  • vorniceasa
plural
  • vornicese
  • vornicesele
genitiv-dativ singular
  • vornicese
  • vornicesei
plural
  • vornicese
  • vorniceselor
vocativ singular
  • vornicea
  • vorniceaso
plural
  • vorniceselor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vornicea, vornicesesubstantiv feminin

  • 1. învechit Soția vornicului (1.); vorniciță (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: vorniciță
    • format_quote Peste vale, la o casă, Să jăluia o vorniceasă, C-o bătut-o vornicu Să spuie ibovnicu. ȘEZ. VII 111. DLRLC
  • 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; vorniciță (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: drușcă
    • format_quote Vornicesele... strîng blidele. SEVASTOS, N. 309. DLRLC
etimologie:
  • Vornic + sufix -easă. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.