2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIGOÁRE s. f. v. prigorie.

prigoare sf [At: POLIZU / V: ~orie, (reg) preg~, pregor, ~icoară, ~ră, ~oi, ~on, ~or, ~orea / Pl: ~ori / E: prigori] 1 (Reg) Caniculă. 2 (Reg; îf prihoară) Parte a muntelui bătută de soare Si: (reg) arșiță. 3 (Reg; fig; îf prigor) Supărare. 4 Pasăre migratoare, zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată pe corp cu roșu, galben, negru și albastru-verzui, cu cioc lung și curbat, cu coada lungă și ascuțită, care trăiește pe malurile lutoase ale unor ape și care se hrănește mai ales cu albine și viespi Si: albinărel, (rar) ploier, (înv; liv) merop, (reg) albinel, ciuma-albinelor, furnicar, lupul-albinelor, mâncătoare-de-albine, pietrar, ploiește, ploiete, presură1 (1-2), prigorean, prigoruie, prior1, viespar, viespăriță (Merops apiaster). 5 (Orn; reg; îc) ~-cu-gât-roșu, prihor-roșu Gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula). 6 (Orn; reg) Viespar (Pernis apivorus). 7 (Reg; îe) A se usca ca ~oria A slăbi. 8 (Reg; îe) A mânca ca ~oria A mânca foarte puțin Si: a ciuguli, a gusta. 9 (Orn; reg; îc) ~-cu-gât-albastru, prihor-albastru Gât-vânăt (Luscinia svecica cyanecula).

PRIGOÁRE, prigori, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigórie s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).

PRIGOÁRE, prigori, s. f. (Ornit.) Prigorie.

prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pasăre ce se hrănește cu albine și de aceea numită albinărel sau viespar (Merops apiaster). [Lit. arsură (v. prigorì), după coloarea roșiatică a pieptului acestei păsări].

prigoáre f., pl. orĭ (d. prigoresc, ca dogoare d. dogoresc. La început, prigoare însemna „arsură, aprindere”, apoĭ, din cauza penelor roșiĭ, s’a numit așa și pasărea). O pasăre (numită și albinărel) de mărimea merleĭ, cu penele roșiĭ, verzĭ, galbene și altfel și care mănîncă albine (merops apiaster). – Și prigórie: o prigorie țîrîĭa în înălțime (Sadov. VR. 1911, 3, 336); și prigór și prihór. V. vĭespar.

PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).

prihoa[1] sf vz prigoare

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

prihor[1] sm vz prigoare

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare cu ciocul lung și cu pene multicolore, care trăiește în cîrduri, făcîndu-și cuibul în malul lutos al apelor și hrănindu-se mai ales cu insecte (Merops apiaster); albinărel, prigoare. Are nevoie de sfaturile dumnisale cum are nevoie prigoria de apă. SADOVEANU, F. J. 505. Din văzduh abia s-aude Țipăt jalnic de prigorii. TOPÎRCEANU, M. 28.

PRIGÓRIE ~i f. Pasăre migratoare de talie medie, cu cioc subțire și alungit, cu penaj divers și viu colorat, care își face cuibul în maluri lutoase și se hrănește mai ales cu viespi și albine; albinărel. [G.-D. prigoriei] /v. a prigori

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prigorie (-ri-e) s. f., art. prigoria (-ri-a), g.-d. art. prigoriei; pl. prigorii, art. prigoriile (-ri-i-)

prigórie s. f. (sil. -ri-e), art. prigória (sil. -ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (sil. -ri-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIGOÁRE s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, gușă-roșie, măcăleandru, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.

prigoare s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINȚEALĂ. GUȘĂ-ROȘIE. MĂCĂLEANDRU. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.

PRIGÓRIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.

PRIGORIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prigoáre (prigóri), s. f.1. Albinărel (Merops apiaster). – 2. Gușă-roșie (Rubecula familiaris). – Var. prigor(ie), Banat prigoruie, prihor. Gr. πρηγορῶν „gușă”; gușă-roșie are gușa de altă culoare decît restul penelor. Se consideră în general că este vorba de un der. de la a prigori „a (se) pîrli”, datorită culorii aprinse a penajului (Tiktin; Candrea; Scriban); însă cel al albinărelului este destul de variat.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prigórie, (prigoare), s.f. – (ornit.) Pasăre de mărimea unei turturele, viu colorată, cu ciocul lung și subțire (Merops riparia). Semnalată în zăvoiul Tisei (Timur, 2007: 101). – Var. a lui prigoare (der. regr. din prigoni „a izgoni, a fugări” < sl. prigoniti) (Scriban; Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

Intrare: prigoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigoare
  • prigoarea
plural
  • prigori
  • prigorile
genitiv-dativ singular
  • prigori
  • prigorii
plural
  • prigori
  • prigorilor
vocativ singular
plural
pricoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prigoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prigoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigor
  • prigorul
  • prigoru‑
plural
  • prigori
  • prigorii
genitiv-dativ singular
  • prigor
  • prigorului
plural
  • prigori
  • prigorilor
vocativ singular
plural
prigorea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
  • silabație: -ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigorie
  • prigoria
plural
  • prigorii
  • prigoriile
genitiv-dativ singular
  • prigorii
  • prigoriei
plural
  • prigorii
  • prigoriilor
vocativ singular
plural
prihoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prihor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prigorie
  • silabație: -ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigorie
  • prigoria
plural
  • prigorii
  • prigoriile
genitiv-dativ singular
  • prigorii
  • prigoriei
plural
  • prigorii
  • prigoriilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigoare
  • prigoarea
plural
  • prigori
  • prigorile
genitiv-dativ singular
  • prigori
  • prigorii
plural
  • prigori
  • prigorilor
vocativ singular
plural
pricoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prigoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prigoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigor
  • prigorul
  • prigoru‑
plural
  • prigori
  • prigorii
genitiv-dativ singular
  • prigor
  • prigorului
plural
  • prigori
  • prigorilor
vocativ singular
plural
prigorea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prihoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prihor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prigoare, prigorisubstantiv feminin

  • 1. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi (Merops apiaster). DEX '98 DLRLC
etimologie:

prigorie, prigoriisubstantiv feminin

  • 1. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi (Merops apiaster). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Are nevoie de sfaturile dumnisale cum are nevoie prigoria de apă. SADOVEANU, F. J. 505. DLRLC
    • format_quote Din văzduh abia s-aude Țipăt jalnic de prigorii. TOPÎRCEANU, M. 28. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.