opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

PRICIRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2.

PRICIRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2.

pricire sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 344 / Pl: ~ri / E: prici4] (Înv) 1 Ceartă. 2 Judecare. 3 Protestare. 4 Provocare. 5 (Pex) Dușmănie. 6 (Îvr) Reclamație.

PRICIRE, priciri, s. f. (Învechit) Faptul de a se prici; ceartă, sfadă. Toată acest feli de pricire înceată. BUDAI-DELEANU, Ț. 344.

PRICI2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price.

PRICI2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price.

prici5 vt [At: CIHAC, II, 290 / Pzi: ~icesc / E: srb pričati] (Ban) A povesti.

prici4 [At: (cca 1618) GCR I, 49/29 / V: ~itci / Pzi: ~cesc / E: price] 1 vrr (Îrg) A se certa. 2 vrr (Îrg) A se judeca. 3 vt (Îvr) A protesta. 4 vt (Îvr) A provoca.

pritci[1] v vz prici4 corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: pritici. O confirmă forma acestei variante în definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă — LauraGellner

PRICI2, pricesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se certa. Vulpea și crocodilul au început a se prici pentru nobilitate, care va fi mai de bun neam. ȚICHINDEAL, F. 69.

pricì v. a căuta price.

pricésc (mă) v. refl. (d. price; sîrb. pričati, a povesti, pričati se, a se scuza). Vechĭ. Mă cert. V. împțiduĭesc.

Ortografice DOOM

pricire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricirii; pl. priciri

pricire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricirii; pl. priciri

pricire s. f., g.-d. art. pricirii; pl. priciri

prici1 (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pricesc, 3 sg. se pricește, imperf. 1 sg. mă priceam; conj. prez. 1 sg. să mă pricesc, 3 să se pricească; imper. 2 sg. afirm. pricește-te; ger. pricindu-mă

prici (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricește, imperf. 3 sg. se pricea; conj. prez. 3 să se pricească

prici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricesc, imperf. 3 sg. pricea; conj. prez. 3 sg. și pl. pricească

Sinonime

PRICIRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

pricire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

PRICI vb. v. certa, învrăjbi, judeca, obiecta, răspunde, replica, reproșa, riposta, spune, supăra, zice.

prici vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. OBIECTA. RĂSPUNDE. REPLICA. REPROȘA. RIPOSTA. SPUNE. SUPĂRA. ZICE.

Regionalisme / arhaisme

prici2, pricesc, vb. IV (reg.) a povesti, a relata.

pricí¹, pricesc, v.r. 1. A se certa. 2. A se bate. – Din price „neînțelegere, ceartă” (DER, DEX, MDA).

prici1, vb. refl. – A se certa, a se bate (Papahagi, 1925; Săcel). – Din price „neînțelegere, ceartă” (DER, DEX, MDA) < sl. pritĭca „cauză”, cf. slov. pritčati se „a se certa”.

prici1, vb. refl. – A se certa, a se bate (Papahagi 1925; Săcel). – Din price „neînțelegere, ceartă” (< sl. pritĭca „cauză”, cf. slov. pritčati se „a se certa”).

Intrare: pricire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricire
  • pricirea
plural
  • priciri
  • pricirile
genitiv-dativ singular
  • priciri
  • pricirii
plural
  • priciri
  • pricirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: prici (vb.)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prici
  • pricire
  • pricit
  • pricitu‑
  • pricind
  • pricindu‑
 singular plural
  • pricește
  • priciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricesc
 (să)
  • pricesc
  • priceam
  • pricii
  • pricisem
a II-a (tu)
  • pricești
 (să)
  • pricești
  • priceai
  • priciși
  • priciseși
a III-a (el, ea)
  • pricește
 (să)
  • pricească
  • pricea
  • prici
  • pricise
plural I (noi)
  • pricim
 (să)
  • pricim
  • priceam
  • pricirăm
  • priciserăm
  • pricisem
a II-a (voi)
  • priciți
 (să)
  • priciți
  • priceați
  • pricirăți
  • priciserăți
  • priciseți
a III-a (ei, ele)
  • pricesc
 (să)
  • pricească
  • priceau
  • priciră
  • priciseră
pritci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricire, pricirisubstantiv feminin

etimologie:

prici, pricescverb

  • 1. învechit regional A se certa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: certa
    • format_quote Vulpea și crocodilul au început a se prici pentru nobilitate, care va fi mai de bun neam. ȚICHINDEAL, F. 69. DLRLC
etimologie:
  • price DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.