pricire sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 344 / Pl: ~ri / E: prici⁴] (Înv) 1 Ceartă. 2 Judecare. 3 Protestare. 4 Provocare. 5 (Pex) Dușmănie. 6 (Îvr) Reclamație.

PRICÍRE, priciri, s. f. (Învechit) Faptul de a se prici; ceartă, sfadă. Toată acest feli de pricire înceată. BUDAI-DELEANU, Ț. 344.

prici⁵ vt [At: CIHAC, II, 290 / Pzi: ~icesc / E: srb pričati] (Ban) A povesti.

prici⁴ [At: (cca 1618) GCR I, 49/29 / V: ~itci / Pzi: ~cesc / E: price] 1 vrr (Îrg) A se certa. 2 vrr (Îrg) A se judeca. 3 vt (Îvr) A protesta. 4 vt (Îvr) A provoca.

pritci^[1] v vz prici⁴ corectată

PRICͲ, pricesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se certa. Vulpea și crocodilul au început a se prici pentru nobilitate, care va fi mai de bun neam. ȚICHINDEAL, F. 69.

pricì v. a căuta price.

pricésc (mă) v. refl. (d. price; sîrb. pričati, a povesti, pričati se, a se scuza). Vechĭ. Mă cert. V. împțiduĭesc.

pricíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricírii; pl. pricíri

pricíre s. f., g.-d. art. pricírii; pl. pricíri

pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă

pricí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricésc, imperf. 3 sg. priceá; conj. prez. 3 sg. și pl. priceáscă

PRICÍRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

pricire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

PRICÍ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, obiecta, răspunde, replica, reproșa, riposta, spune, supăra, zice.

prici vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. OBIECTA. RĂSPUNDE. REPLICA. REPROȘA. RIPOSTA. SPUNE. SUPĂRA. ZICE.

pricí², pricésc, vb. IV (reg.) a povesti, a relata.

pricí¹, vb. refl. – A se certa, a se bate (Papahagi, 1925; Săcel). – Din price „neînțelegere, ceartă” (DER, DEX, MDA) < sl. pritĭca „cauză”, cf. slov. pritčati se „a se certa”.