8 definiții pentru pricire
Explicative DEX
PRICIRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2.
PRICIRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
pricire sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 344 / Pl: ~ri / E: prici4] (Înv) 1 Ceartă. 2 Judecare. 3 Protestare. 4 Provocare. 5 (Pex) Dușmănie. 6 (Îvr) Reclamație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRICIRE, priciri, s. f. (Învechit) Faptul de a se prici; ceartă, sfadă. Toată acest feli de pricire înceată. BUDAI-DELEANU, Ț. 344.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
pricire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricirii; pl. priciri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pricire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricirii; pl. priciri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pricire s. f., g.-d. art. pricirii; pl. priciri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
PRICIRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pricire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pricire, pricirisubstantiv feminin
-
- Toată acest feli de pricire înceată. BUDAI-DELEANU, Ț. 344. DLRLC
-
etimologie:
- prici DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.