8 definiții pentru pricire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICIRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2.

PRICIRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2.

pricire sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 344 / Pl: ~ri / E: prici4] (Înv) 1 Ceartă. 2 Judecare. 3 Protestare. 4 Provocare. 5 (Pex) Dușmănie. 6 (Îvr) Reclamație.

PRICIRE, priciri, s. f. (Învechit) Faptul de a se prici; ceartă, sfadă. Toată acest feli de pricire înceată. BUDAI-DELEANU, Ț. 344.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pricire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricirii; pl. priciri

pricire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricirii; pl. priciri

pricire s. f., g.-d. art. pricirii; pl. priciri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICIRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

pricire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENTĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

Intrare: pricire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricire
  • pricirea
plural
  • priciri
  • pricirile
genitiv-dativ singular
  • priciri
  • pricirii
plural
  • priciri
  • pricirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricire, pricirisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.