opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

pricăjire sf [At: BIBLIA (1688), 2882/1 / Pl: ~ri / E: pricăji] 1 Îmbolnăvire de lepră. 2 Schimbare în rău. 3 Murdărire. 4 Pângărire. 5 Păgubire. 6 Pipernicire. 7 Necăjire.

PRICĂJI, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.

pricăji [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 116v/23 / V: (reg) ~ăzi / Pzi: ~jesc / E: slv прокажати] 1 vr (Înv) A se îmbolnăvi de lepră. 2 vr (Mol) A se schimba în rău. 3 vr (Reg) A (se) murdări. 4-5 vtr (Fig; înv) A (se) pângări. 6 vt (Buc) A păgubi. 7 vr A se pipernici. 8 vt (Îvr) A necăji.

pricăzi v vz pricăji

PRICĂJI, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.

pricăjì v. Mold. a se schimba în rău, a se strica: i s’a pricăjit norocul AL. [Slav. PRIKAZATI, a se arăta].

pricăjésc v. tr. (vsl. prokaziti, -kažon, a strica, -kažati, a umplea de lepră [confundat cu pri-kazati, a arăta]. V. pricaz). Vechĭ. Azĭ. Mold. Infectez, profanez, fac să-ĭ meargă răŭ: Jidaniĭ aŭ pricăjit țara. V. refl. Vechĭ. Mă molipsesc maĭ ales de lepră. Azĭ. Fig. Norocu i s’a pricăjit (a început să-ĭ meargă răŭ).

Ortografice DOOM

pricăji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pricăjesc, 3 sg. se pricăjește, imperf. 1 sg. mă pricăjeam; conj. prez. 3 să mă pricăjesc, 3 să se pricăjească; imper. 2 sg. afirm. pricăjește-te; ger. pricăjindu-mă

!pricăji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjește, imperf. 3 sg. se pricăjea; conj. prez. 3 să se pricăjească

pricăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricăjesc, imperf. 3 sg. pricăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. pricăjească

Argou

pricăji, pricăjesc v. r. (reg.) a se sfriji, a se pipernici, a slăbi

Sinonime

PRICĂJIRE s v. pângărire, profanare, spurcare.

pricăjire s. v. PÎNGĂRIRE. PROFANARE. SPURCARE.

PRICĂJI vb. v. batjocori, compromite, dezonora, jegoși, mânji, murdări, necinsti, păta, terfeli.

pricăji vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. NECINSTI. PĂTA. TERFELI.

Regionalisme / arhaisme

pricăjire, pricăjiri, s.f. 1. (reg.) pângărire, întinare, murdărire. 2. (înv. și reg.) necăjire.

pricăjí, pricăjesc, v.r. A se pipernici. – Din pricaz (DEX).

Intrare: pricăjire
pricăjire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricăjire
  • pricăjirea
plural
  • pricăjiri
  • pricăjirile
genitiv-dativ singular
  • pricăjiri
  • pricăjirii
plural
  • pricăjiri
  • pricăjirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pricăji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pricăji
  • pricăjire
  • pricăjit
  • pricăjitu‑
  • pricăjind
  • pricăjindu‑
 singular plural
  • pricăjește
  • pricăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricăjesc
 (să)
  • pricăjesc
  • pricăjeam
  • pricăjii
  • pricăjisem
a II-a (tu)
  • pricăjești
 (să)
  • pricăjești
  • pricăjeai
  • pricăjiși
  • pricăjiseși
a III-a (el, ea)
  • pricăjește
 (să)
  • pricăjească
  • pricăjea
  • pricăji
  • pricăjise
plural I (noi)
  • pricăjim
 (să)
  • pricăjim
  • pricăjeam
  • pricăjirăm
  • pricăjiserăm
  • pricăjisem
a II-a (voi)
  • pricăjiți
 (să)
  • pricăjiți
  • pricăjeați
  • pricăjirăți
  • pricăjiserăți
  • pricăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • pricăjesc
 (să)
  • pricăjească
  • pricăjeau
  • pricăjiră
  • pricăjiseră
pricăzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricăji, pricăjescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.