8 definiții pentru pribegitor
Explicative DEX
PRIBEGITOR, -OARE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor.
PRIBEGITOR, -OARE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pribegitor, ~oare a [At: DRLU / V: (îvr) prebe~ / Pl: ~i, ~oare / E: pribegi + -tor] (Rar) Pribegit (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRIBEGITOR, -OARE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor, hoinar. Și-un vînt pribegitor în parc Bătea-n frunziș duetul. COȘBUC, P. II 221.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRIBEGITOR ~oare (~ori, ~oare) rar Care pribegește; rătăcitor; hoinar. /a pribegi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prebegitor, ~oare a vz pribegitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
pribegitor (rar) adj. m., pl. pribegitori; f. sg. și pl. pribegitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pribegitor (rar) adj. m., pl. pribegitori; f. sg. și pl. pribegitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pribegitor adj. m., pl. pribegitori; f. sg. și pl. pribegitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
pribegitor, pribegitoareadjectiv
-
- Și-un vînt pribegitor în parc Bătea-n frunziș duetul. COȘBUC, P. II 221. DLRLC
-
etimologie:
- Pribegi + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.