2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREZÍS, -Ă, preziși, -se, adj. 1. (Despre evenimente, fapte etc.) A cărui producere sau apariție este anunțată dinainte. 2. (Despre viitor, destin) Care este cunoscut anticipat prin divinație. – V. prezice.

PREZÍS, -Ă, preziși, -se, adj. 1. (Despre evenimente, fapte etc.) A cărui producere sau apariție este anunțată dinainte. 2. (Despre viitor, destin) Care este cunoscut anticipat prin divinație. – V. prezice.

prezis, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 41/8 / S și: pre-zis / Pl: ~iși, ~e / E: pre- + zis] 1 (D. evenimente, fapte etc.) A cărui producere sau apariție este anunțată dinainte. 2 (D. viitor, destin) Care este cunoscut, anticipat prin divinație.

PREZÍCE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicații prezente, după intuiție, raționament etc. ♦ A ghici viitorul cuiva (în cărți, în cafea, în palmă etc.). – Pre1- + zice (după fr. prédire).

PREZÍCE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicații prezente, după intuiție, raționament etc. ♦ A ghici viitorul cuiva (în cărți, în cafea, în palmă etc.). – Pre1- + zice (după fr. prédire).

prezice vt [At: DRLU / Pzi: prezic / E: pre- + zice, cdp fr prédire] 1 (D. oameni) A anunța dinainte ce se va întâmpla Si: a prevesti1 (3). 2 (Spc) A proroci. 3 (Spc) A ghici cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.

PREZÍCE, prezíc, vb. III. Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întîmpla, orientîndu-se după unele indicații prezente; a prevesti. Cum va fi personalitatea artistică a lui Coșbuc, care caracter va învinge, cine ar putea s-o prezică? GHEREA, ST. CR. III 128. Am vrut să judec prin ochii mei de soarta ce i-am fost prezis. NEGRUZZI, S. III 170. ◊ (În unele practici superstițioase) A ghici viitorul cuiva, în cărți, în palmă sau prin alte mijloace șarlatanești. Mi-a prezis o vrăjitoare că, de nu m-ai mărita anul acesta, am să mă găsesc într-o primejdie de moarte. ALECSANDRI, T. I 410.

PREZÍCE vb. III. tr. A prevesti. [P.i. prezíc. / după fr. prédire].

PREZÍCE vb. tr. a prevesti. (după fr. prédire)

A PREZÍCE prezíc tranz. A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție, aducând la cunoștință; a prevesti. ◊ ~ viitorul a pretinde că se poate afla viitorul (ghicind în cărți, în palmă, în bobi etc.). /pre- + a zice

prezice v. a anunța dinainte: eclipsele se pot prezice cu siguranță.

prezíc, -zis, a -zíce v. tr. (pre și zic, după lat. prae-dícere și fr. prédire). Spun din ainte ceĭa ce va fi, profetizez: 1. pin calcul: a prezice o eclipsă; 2. pin inspirațiune supranaturală: profețiĭ aŭ prezis ruina Ĭerusalimuluĭ; 3. pin presupunere; a prezice ruina unuĭ cartofar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prezíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prezíc, 1 pl. prezícem, 2 pl. prezíceți; imper. 2 sg. prezí, neg. nu prezíce; part. prezís


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREZÍS adj. v. sus-amintit, sus-citat, sus-menționat, sus-numit, sus-pomenit.

prezis adj. v. SUS-AMINTIT. SUS-CITAT. SUS-MENȚIONAT. SUS-NUMIT. SUS-POMENIT.

PREZÍCE vb. 1. a prevesti, a profetiza, a profeți, a proroci, a vesti, (înv. și reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a prorocestvui. (Ce a ~ sfântul?) 2. v. ghici.

PREZICE vb. 1. a prevesti, a profetiza, a profeți, a proroci, a vesti, (înv. și reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a prorocestvui. (Ce a ~ sfîntul?) 2. a ghici, a prevesti, a proroci, (franțuzism înv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)

Intrare: prezis
prezis adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezis
  • prezisul
  • prezisu‑
  • prezi
  • prezisa
plural
  • preziși
  • prezișii
  • prezise
  • prezisele
genitiv-dativ singular
  • prezis
  • prezisului
  • prezise
  • prezisei
plural
  • preziși
  • prezișilor
  • prezise
  • preziselor
vocativ singular
plural
Intrare: prezice
verb (VT645)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prezice
  • prezicere
  • prezis
  • prezisu‑
  • prezicând
  • prezicându‑
singular plural
  • prezi
  • prezice
  • preziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prezic
(să)
  • prezic
  • preziceam
  • prezisei
  • prezisesem
a II-a (tu)
  • prezici
(să)
  • prezici
  • preziceai
  • preziseși
  • preziseseși
a III-a (el, ea)
  • prezice
(să)
  • prezi
  • prezicea
  • prezise
  • prezisese
plural I (noi)
  • prezicem
(să)
  • prezicem
  • preziceam
  • preziserăm
  • preziseserăm
  • prezisesem
a II-a (voi)
  • preziceți
(să)
  • preziceți
  • preziceați
  • preziserăți
  • preziseserăți
  • preziseseți
a III-a (ei, ele)
  • prezic
(să)
  • prezi
  • preziceau
  • preziseră
  • preziseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)