opțiuni
  • info

18 definiții pentru prezbiter

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREZBITER, prezbiteri, s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère.

PREZBITER, prezbiteri, s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère.

prezbiter1 sm [At: N. TEST. (1648), 154r/29 / V: ~eazvi~, ~ejb~, ~esb~, ~esvi~, prizvi~ / Pl: ~i / E: ngr πρεσβύτος] 1-2 (Titlu onorific pentru o) persoană care face parte din cinul bisericesc. 3 (Spc) Preot.

PREZBITER, prezbiteri, s. m. (Învechit) Preot. – Variantă: prezviter s. m.

PREZBITER s. m. membru al cinului preoțesc; preot (la catolici). (< gr. presbytos, fr. presbytère)

PREZBITER ~i m. 1) înv. (în biserica creștină) Slujitor al cultului. 2) Conducător electiv (dintre mireni) al bisericii prezbiteriene. /<ngr. presbytos, fr. presbytere

preazviter sm vz prezbiter1

prejbiter sm vz prezbiter1

presbiter sm vz prezbiter

presviter sm vz prezbiter1

prizviter sm vz prezbiter1

PREZVITER s. m. v. prezbiter.

PREZVITER s. m. v. prezbiter.

prezvíter, -ă, V. preut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prezbiter s. m., pl. prezbiteri

*prezbiter s. m., pl. prezbiteri

prezbiter s. m., pl. prezbiteri

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

prezbiter1, prezbiteri s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din clerul bisericesc; spec. preot. ♦ Denumire a conducătorilor Bis., purtată atât de episcopi, cât și de preoți în primul secol creștin. [Var.: presbiter, prezviter, presviter s. m.] – Din gr. presvitos.

presbiter s. m. v. prezbiter.

presviter s. m. v. prezbiter.

Intrare: prezbiter
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezbiter
  • prezbiterul
  • prezbiteru‑
plural
  • prezbiteri
  • prezbiterii
genitiv-dativ singular
  • prezbiter
  • prezbiterului
plural
  • prezbiteri
  • prezbiterilor
vocativ singular
  • prezbiterule
  • prezbitere
plural
  • prezbiterilor
preazviter
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prejbiter
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presbiter
  • presbiterul
  • presbiteru‑
plural
  • presbiteri
  • presbiterii
genitiv-dativ singular
  • presbiter
  • presbiterului
plural
  • presbiteri
  • presbiterilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presviter
  • presviterul
  • presviteru‑
plural
  • presviteri
  • presviterii
genitiv-dativ singular
  • presviter
  • presviterului
plural
  • presviteri
  • presviterilor
vocativ singular —
plural —
prizviter
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezviter
  • prezviterul
  • prezviteru‑
plural
  • prezviteri
  • prezviterii
genitiv-dativ singular
  • prezviter
  • prezviterului
plural
  • prezviteri
  • prezviterilor
vocativ singular
  • prezviterule
  • prezvitere
plural
  • prezviterilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prezbiter, prezbiterisubstantiv masculin

  • 1. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul bisericesc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.