prezbiter¹, prezbiteri s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din clerul bisericesc; spec. preot. ♦ Denumire a conducătorilor Bis., purtată atât de episcopi, cât și de preoți în primul secol creștin. [Var.: presbiter, prezviter, presviter s. m.] – Din gr. presvitos.