PRETORIAN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1.^[1] (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien.

pretorian, ~ă [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI, 327 / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene, (înv) ~i, ~e / E: lat praetorianus, fr prétorien] 1 a (Înv) Care făcea parte din garda personală a unui monarh. 2 a (Îs) Garda ~ă Gardă personală a unui monarh. 3 sm Soldat din garda pretoriană (2). 4 a Care aparține unui pretor¹ (1) Si: (îvr) pretoricesc (1). 5 a Care provine de la un pretor¹ (1) Si: (îvr) pretoricesc (2). 6 a Care se referă la un pretor¹ (1) Si: (îvr) pretoricesc (3). 7 a (Îs) Provincie ~ă Pretoriadă.

PRETORIAN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien.

PRETORIAN¹, pretorieni, s. m. (La romani) Soldat din garda pretoriană. – Pronunțat: -ri-an.

PRETORIAN², -Ă, pretorieni, -e, adj. (La romani) De pretor, al pretorului (3). ◊ Gardă pretoriană = corp de armată format din soldați selecționați și înzestrați cu anumite privilegii, care constituiau garda personală a pretorului, mai tîrziu a împăraților romani. Cohortă pretoriană = cohortă formată din pretorieni. Provincie pretoriană = provincie romană administrată de un pretor. Drept pretorian = totalitatea edictelor date de pretori.

PRETORIAN, -Ă adj. Care ține de pretor, al pretorului (1). ♦ Gardă pretoriană = corp de soldați care formau garda pretorului în vechea Romă, și, mai tîrziu, garda personală a împăraților romani. // s.m. Soldat din garda pretoriană. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. prétorien, lat. praetorianus].

PRETORIAN, -Ă I. adj. care ține de pretor, al pretorului (1). ♦ gardă ~ă = corp de soldați care formau garda pretorului în vechea Romă și, mai târziu, garda personală a împăraților romani. II. s. m. soldat din garda pretoriană. (< lat. praetorianus, fr. prétorien)

PRETORIAN² ~eni m. Ostaș roman din garda pretoriană. [Sil. -ri-an] /<lat. praetorianus, fr. prétorien

PRETORIAN¹ ~ană (~eni, ~ene) (în Roma antică) Care este caracteristic pentru pretori; propriu pretorului. Fermitate ~ană. ◊ Gardă ~ană unitate militară care era inițial garda personală a unui pretor, iar, mai târziu, a împăraților romani. Provincie ~ană provincie aflată în administrația unui pretor. [Sil. -ri-an] /<lat. praetorianus, fr. prétorien

pretorian a. ce ține de un pretor: demnitatea pretoriană; gardă pretoriană, soldații care formau garda împăraților romani. ║ m. 1. soldat din garda pretoriană; 2. pl. fig. soldați demoralizați cari ajung să domineze.

pretorian a. originar din Pretoriul Săcuilor: la centru era pedestrimea, atât cea pretoriană cât și a Săcuilor BĂLC.

*pretorián, -ă adj. (lat. praetorianus). De pretor, al pretoruluĭ: cohorta pretoriană (care în timpu imperĭuluĭ a ajuns să fie garda împăratuluĭ). Al gardeĭ împăratuluĭ la vechiĭ Romanĭ: soldat pretorian. S. m. pl. Soldațĭ din această gardă (care, cu timpu, se obrăznicise ca și mameluciĭ în Egipt, ĭeniceriĭ în Turcia și strelițiĭ în Rusia). Fig. Soldațĭ revoltațĭ care caută să impună șefuluĭ voința lor. Provincie pretoriană, administrată de un pretor. Dreptu pretorian, cel care rezultă din edictele pretoruluĭ.

pretorian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. pretorieni (desp. -ri-eni); adj. f. pretoriană, pl. pretoriene

pretorian (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretorieni (-ri-eni); adj. f. pretoriană, pl. pretoriene

pretorian adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. pretorieni (sil. -ri-eni); f. sg. pretoriană, pl. pretoriene

PRETORIÁN, -Ă (< lat.) adj. Care ține de pretor (1), al pretorului (1). ◊ Gardă p. = unitate militară pentru paza personală a împăratului (înființată de împăratul August, 27 î. Hr.-14 d. Hr.) și formată din nouă cohorte recrutate din voluntari italici. Erau încartiruiți în jurul Romei. Din anul 23, avându-l la comandă pe Seianus, au dobândit o influență militară crescândă în politică, deținând în Roma imperială un rol important, uneori decisiv, în impunerea împăraților. A fost desființată în timpul domniei lui Constantin cel Mare.

PRETORIAN adj. (IST.) (înv.) pretoricesc. (Garda ~, la romani.)

PRETORIAN adj. (înv.) pretoricesc. (Garda ~, la romani.)