*pretorián, -ă adj. (lat. praetorianus). De pretor, al pretoruluĭ: cohorta pretoriană (care în timpu imperĭuluĭ a ajuns să fie garda împăratuluĭ). Al gardeĭ împăratuluĭ la vechiĭ Romanĭ: soldat pretorian. S. m. pl. Soldațĭ din această gardă (care, cu timpu, se obrăznicise ca și mameluciĭ în Egipt, ĭeniceriĭ în Turcia și strelițiĭ în Rusia). Fig. Soldațĭ revoltațĭ care caută să impună șefuluĭ voința lor. Provincie pretoriană, administrată de un pretor. Dreptu pretorian, cel care rezultă din edictele pretoruluĭ.