11 definiții pentru preta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRETA, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter.

PRETA, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter.

preta vr [At: CARAGIALE, O. II, 157 / Pzi: ~tez / E: fr prêter] 1-2 (Udp „la”) (A consimți să facă sau) a face ceva reprobabil. 3 A se potrivi la... 4 A se armoniza cu... 5 A fi apt de... 6 A fi bun la... 7 (Rar) A se lua după... 8 (Rar) A considera întemeiat.

PRETA, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă un lucru incorect, ilegal, sub demnitatea sa. Am refuzat, hotărît să mă pretez la orice combinație. Mai bine renunț la premiu. CAMIL PETRESCU, T. II 15. 2. A se potrivi la..., a fi bun la...

PRETA vb. I. refl. 1. A se deda; a consimți la ceva incorect, nelegal. 2. A se potrivi la... [p. i. -tez. / < fr. prêter].

PRETA vb. refl. 1. a se deda; a consimți la ceva incorect, nelegat, reprobabil. 2. a se potrivi la... (< fr. prêter)

A SE PRETA mă ~ez intranz. 1) (despre persoane) A avea predispoziție de a înfăptui ceva (mai ales reprobabil). 2) A fi foarte potrivit; a putea fi adaptat. Acest sol se ~ează anumitor culturi. /<fr. prêter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

preta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pretez, 3 se pretea; conj. prez. 1 sg. să mă pretez, 3 să se preteze; imper. 2 sg. afirm. pretează-te; ger. pretându-mă

!preta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se pretea

preta vb., ind. prez. 1 sg. pretez, 3 sg. și pl. pretea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRETA vb. a se potrivi. (Semințe ce se ~ la cultura forțată.)

PRETA vb. a se potrivi. (Semințe ce se ~ la cultura forțată.)

Intrare: preta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preta
  • pretare
  • pretat
  • pretatu‑
  • pretând
  • pretându‑
singular plural
  • pretea
  • pretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pretez
(să)
  • pretez
  • pretam
  • pretai
  • pretasem
a II-a (tu)
  • pretezi
(să)
  • pretezi
  • pretai
  • pretași
  • pretaseși
a III-a (el, ea)
  • pretea
(să)
  • preteze
  • preta
  • pretă
  • pretase
plural I (noi)
  • pretăm
(să)
  • pretăm
  • pretam
  • pretarăm
  • pretaserăm
  • pretasem
a II-a (voi)
  • pretați
(să)
  • pretați
  • pretați
  • pretarăți
  • pretaserăți
  • pretaseți
a III-a (ei, ele)
  • pretea
(să)
  • preteze
  • pretau
  • preta
  • pretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preta, pretezverb

  • 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Am refuzat, hotărît să mă pretez la orice combinație. Mai bine renunț la premiu. CAMIL PETRESCU, T. II 15. DLRLC
  • 2. A se potrivi la..., a fi bun la... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: potrivi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.