presera^[1] v vz presăra

PRESENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: presen s. n., preasenă s. f.] – Din sb. prsina.

prăsăra v vz presăra

prăsân sn vz presenă

prăsână sf vz presenă

prăsină^[1] sf vz presenă

prăsună sf vz presenă

prăsură sf vz presenă

preasănă sf vz presenă

preasăra v vz presăra

preasână^[1] sf vz presenă corectat(ă)

preasenă sf vz presenă

preasină sf vz presenă

presăn sn vz presenă

presăra vt [At: HERODOT (1645), 116 / V: (îrg) ~sâra^[1], ~sura, (înv) prăs~, preas~, ~sora, pris~, (cscj) ~ri / Pzi: presar, (reg) ~rez / E: pre + săra] 1 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A pune. 2 (C. i. materii în formă de pulbere, granule etc.) A împrăștia câte puțin, din loc în loc, pentru a forma un strat subțire. 3 (Pgn) A răspândi. 4 (C. i. obiectul asupra căruia se face acțiunea) A acoperi cu un strat subțire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. 5 (Rar) A împestrița.

presări v vz presăra

presen sn vz presenă

presenă sf [At: LB / V: prăsân, prăsână, prăsună, prăsură, preasănă, preasână, preas~, preasină, ~săn, presen,^[1] ~seră, ~sin, ~sină, ~sură (A și: presură) / Pl: ~ne / E: srb prsina] (Reg) Curea a hamului sau a șeii, care trece pe sub pieptul calului. corectat(ă)

preseră sf vz presenă

presin sn vz presenă

presină sf vz presenă corectat(ă)

presora v vz presăra

presura v vz presăra

presură⁴ sf vz presenă

presure^[1] sf vz presenă

prisăra v vz presăra

PRESENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: presen s. n., preasenă s. f.] – Din scr. prsina.

PREASENĂ, preasene, s. f. (Regional) Curea lată (de la ham) care trece peste pieptul calului de călărie.

PRESĂRA, presar, vb. I. Tranz. (Cu privire la substanțe mărunte, granulare sau pulverulente) A împrăștia, a arunca ici și colo, cîte puțin. Zgomotul furculiței atinsă de farfurie sau mișcarea cuțitului presărînd sarea – nu și-a închipuit niciodată că pot răscoli o ură atît de înverșunată. C. PETRESCU, C. V. 262. Ne presărăm singuri pulberea cea albă; dar oricît am fi albit-o, plăcinta tot nu se îndulcea. În cutioara cu găurele era mai multă făină. I. BOTEZ, ȘC. 55. (Complementul direct devine complement instrumental) Calea Victoriei era presărată cu nisip fin. REBREANU, R. I 195. (Fig.) Nădejdea lîngă mine îmi presăra cărarea cu lumine. CERNA, P. 147. Cu stele dulci e bolta presărată. EMINESCU, O. IV 451. ♦ A împrăștia, a risipi. Avea miros plăcut de pelin și de iarbă mare, dichisuri. presărate în fundul lăzii cu rufe. BASSARABESCU, V. 45. Bani prin casă presăra. TEODORESCU, P. P. 542. ◊ Fig. (Complementul direct devine complement instrumental) Presărat cu cetăți vechi, în ruină, și cu turle de biserici, ascuțite, Ardealul își desfășoară peisajele pînă la mari depărtări. BOGZA, C. O. 9.- Variantă: presura, presur și presor (SBIERA, P. 170, CREANGĂ, P. 13, EMINESCU, N. 11), vb. I.

PRESEN, presene, s. n. Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului.

PRESURA vb. I v. presăra.

PRESURA vb. I. v. presăra.

A PRESĂRA presar tranz. 1) (substanțe pulverulente sau granulare) A dispersa treptat (făcând să cadă uniform pe o suprafață). 2) (suprafețe, spații etc.) A acoperi peste tot. /pre- + a săra

PRESENĂ ~e f. Curea la ham care este trecută pe sub cal. [Var. presen] /<sb. prsina^[1]

preasenă f. curea de sub pieptul calului. [Serb. PRSINA].

presărà v. 1. a pune d’asupra sare și (prin extensiune) orice substanță analogă, făină, nisip; 2. a semăna ici și colea.

presurà v. Mold. a presăra: cu grâu de aur el o presoară AL. [Lit. a împresura, cu sensul restrâns].

presár, a -sărá v. tr. (d. a săra. V. sar 1). Răspîndesc pe deasupra sare pisată, zahăr pisat, făină, nisip orĭ alt praf: a presăra zahăr pe plăcintă. Acoper cu praf: a presăra plăcinta cu zahăr. Diseminez, răspîndesc pe icĭ, pe colo: a presăra santinele pe frontieră. Acoper punînd din loc în loc: a presăra cîmpu cu santinele. Fig. Presar un discurs cu proverbe. – În est orĭ nord presurá, eŭ présur, el présură (ca măsur, măsură). La Ret. el présără, presărá. Forma el presoară la uniĭ cărturarĭ îmĭ pare suspectă. Nu e cazu cu înfășór, -oáră!

présăn n., pl. e (sîrb. prsina, presăn, ceh. prsiny, d. vsl. prŭsi, pept). Cureaŭa (compusă din alte treĭ curele) care e la peptu caluluĭ de călărie.

présen, V. presăn.

presór, a -urá v. tr. V. presar.

présur, a -á v. tr. V. presar.

presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 2 sg. presari, 3 presară; conj. prez. 1 sg. să presar, 3 să presare; imper. 2 sg. afirm. presară

presenă (reg.) s. f., g.-d. art. presenei; pl. presene

presăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presar, 3 presară; conj. prez. 3 să presare

presenă (reg.) s. f., g.-d. art. presenei; pl. presene

presăra vb., ind. prez. 1 sg. presar, 3 sg. și pl. presară; conj. prez. 3 sg. și pl. presare

presenă s. f., g.-d. art. presenei; pl. presene

presăra (ind. prez. 1 sg. presar)

presar, -sărat prt.

presin (-ne), s. n. – Pieptar de ham. – Var. preasenă, presen(ă), presină, presun. Sb. prsina (Candrea), cf. presură.

PRESĂRA vb. 1. v. împrăștia. 2. a împrăștia, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 3. v. răspândi.

PRESĂRA vb. 1. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 2. a împrăștia, a pune, a răsfira. (A ~ sare, zahăr pe bucate.) 3. a împrăștia, a răspîndi, a semăna, (rar) a scutura. (~ flori în calea cuiva.)

presină, presine, adj. f. (reg.; despre o ființă supranaturală de sex feminin) care dispune de sănătatea cuiva, care poate lua sănătatea cuiva sau da sănătate cuiva.

presura, presur, vb. I (înv. și reg.) a presăra.