23 de definiții pentru preponderență preponderanță preaponderanță preaponderanție preponderanție preponderință preponderinție proponderență (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza.

PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza.

preponderență sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ran~, (înv) preaponderanță, preaponderanție, preaponderație[1], ~ranție, ~rință, ~rinție, prop~ / Pl: (rar) ~țe / E: fr prépondérance, ger Präponderanz] 1-2 Predominare (1-2).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma (posibil greșită) preapondereanție LauraGellner

PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Superioritate (în greutate, în număr, în importanță etc.); precumpănim, predominare. Regiunile de munte și de cîmpie ar putea fi caracterizate, cea dinții prin preponderența culturii mici și cea de-a doua prin aceea a culturii mari. IONESCU, M. 43.

PREPONDERÉNȚĂ s.f. Însușire a ceea ce este preponderent; superioritate, precumpănire ca număr, ca importanță etc. [Var. preponderanță s.f. / cf. fr. prépondérance, it. preponderanza].

PREPONDERÉNȚĂ s. f. superioritate ca greutate, influență, importanță etc.; predominanță. (< fr. prépondérance)

PREPONDERÉNȚĂ ~e f. Caracter preponderent; precumpănire; superioritate. [G.-D. preponderenței] /<fr. prépondérance, it. preponderanza

PREPONDERÁNȚĂ s. f. v. preponderență.

PREPONDERÁNȚĂ s. f. v. preponderență.

preaponderanță sf vz preponderență[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz preaponderență LauraGellner

preaponderanție sf vz preponderență

preapondereanție[1] sf vz preponderență

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta preaponderație (greșit tipărită) pentru care nu există o referință încrucișată proprie — LauraGellner

preponderanță sf vz preponderență

preponderanție sf vz preponderență

preponderință sf vz preponderență

preponderinție sf vz preponderență

proponderență sf vz preponderență[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz proponderență LauraGellner

PREPONDERÁNȚĂ s.f. v. preponderență.

preponderanță f. superioritate de credit, de considerațiune.

*preponderánță f., pl. e (d. preponderant; fr. prépondérance). Superioritate în autoritate, în influență: Bismarck a stabilit preponderanța Prusiiĭ în Germania.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

preponderénță s. f., g.-d. art. preponderénței; pl. preponderénțe

preponderénță s. f., g.-d. art. preponderénței; pl. preponderénțe

arată toate definițiile

Intrare: preponderență
preponderență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preponderență
  • preponderența
plural
  • preponderențe
  • preponderențele
genitiv-dativ singular
  • preponderențe
  • preponderenței
plural
  • preponderențe
  • preponderențelor
vocativ singular
plural
preponderanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preponderanță
  • preponderanța
plural
  • preponderanțe
  • preponderanțele
genitiv-dativ singular
  • preponderanțe
  • preponderanței
plural
  • preponderanțe
  • preponderanțelor
vocativ singular
plural
preaponderanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preaponderanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preponderanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preponderință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preponderinție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proponderență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.