PREOBRAJENIE s. f. (Pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă ținută la 6 august; Schimbarea la Față a Domnului. [Pr.: pre-o-] – Din sl. prĕobraženije.

preobrajenie sf [At: CORESI, EV. 75 / V: bobreajă, bobreajăn s, ob~, obrej~, obroj~, pobrajeni, pobraj~, pobreajen s, pobrejă, pobrejeni s, pobrej~, pobrij~, preao~, ~băj~, ~bej~, ~brej~, probaje, probajeni, probajine, probajne, probej~, proboj~, probrejeni, probrej~ / P: pre-o~ / Pl: ~ii / E: slv прѣображєниѥ] 1 (Înv) Schimbare a înfățișării cuiva. 2 (Înv) Înfățișare nouă, transformată a cuiva. 3 (Bis; îvp) Sărbătoare religioasă ortodoxă, ținută la 6 august.

PREOBRAJENIE, preobrajenii, s. f. (Pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă ținută la 6 august; Schimbarea la Față. [Pr.: pre-o-] – Din sl. prĕobraženije.

preobrajénie f. (vsl. prĭeobrženiĭe). Vechĭ. Transfigurare, schimbarea la față (sărbătoare la 6 August). – Azĭ pop. în Mold probájinĭ, pobréjinĭ și pobrejéniĭ, f. pl., în Munt. pobreájen și probeajen (ea dift.), n., pl. e, în R. S. și probeajenă; în Trans. probaje, f. pl.; în Olt. obrăjénie.

obraj^[1] sn vz preobrajenie

obrajenie sf vz preobrajenie

obrăjenie^[1] sf vz preobrajenie

obrejanie^[1] sf vz preobrajenie

obrejenie sf vz preobrajenie

obrojenie sf vz preobrajenie

pobrajeni sf vz preobrajenie^[1] corectat(ă)

pobrajenie sf vz preobrajenie

pobreajen s vz preobrajenie

pobrejă sf vz preobrajenie

pobrejeni^[1] s vz preobrajenie

pobrejenie sf vz preobrajenie

preaobrajenie sf vz preobrajenie

preobăjenie sf vz preobrajenie

preobejenie sf vz preobrajenie

preobrejenie sf vz preobrajenie

probaje sf vz preobrajenie

probajeni¹ sf vz preobrajenie

probajine sf vz preobrajenie

probajne sf vz preobrajenie

probejenie sf vz preobrajenie

probojenie sf vz preobrajenie

probrejeni sf vz preobrajenie

probrejenie sf vz preobrajenie

Preobrejenie f. sărbătoarea numită și schimbarea la față (6 August): Preobrejenia e hotarul verii. [Slav. PRĬEOBRAJENIĬE].

Probrejenie f. V. Preobrejenie.

obrăjénie, V. preobrajenie.

pobreájen, pobrejéniĭ și pobréjinĭ, V. preobrajenie.

probáje, probájinĭ f. pl., V. preobrajenie.

Preobrajenie (pop.) (desp. Pre-o-bra-, -ni-e) s. propriu f., art. Preobrajenia (desp. -ni-a), g.-d. art. Preobrajeniei

!Preobrajenie (pop.) (Pre-o-bra-, -ni-e) s. propriu f., art. Preobrajenia (-ni-a), g.-d. art. Preobrajeniei

Preobrajenie s. pr. f. (sil. Pre-o-bra-, -ni-e), art. Preobrajenia (sil. -ni-a), g.-d. art. Preobrajeniei; pl. Preobrajenii, art. Preobrajeniile (sil. -ni-i-)

PREOBRAJENIE s. v. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare.

PREOBRAJENIE s. (BIS.) Schimbarea la față.

preobrajenie s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE.

PREOBRAJENIE s. (BIS.) schimbarea Ia față.

Pobreajen, s. m. – Schimbarea la față. – Var. (Pre)obrajenie, Pobr(e)ajen(i), Probajin(i), Bobreajen(i). Sl. Prĕobraženije, din prĕobraziti, de unde preobrăzi, vb. (a metamorfoza, a transforma), sec. XVII, înv.

preobrajenie, preobrajenii s. f. 1. (Înv.) Schimbare, transformare, prefacere a înfățișării cuiva. 2. (Bis.; pop.) Sărbătoarea Schimbarea la față. [Var.: obrajenie, obrojenie, probejenie, probrejenie s. f.] – Din sl. preobrajenije.

obrajenie v. preobrajenie.

obrojenie s. f. v. preobrojenie.

probejenie s. f. v. preobrajenie.

probrejenie s. f. v. preobrajenie.

POBREAJEN < slav: прѢoЬpaжeинie „transfigurare”, «schimbare la față». 1. Preoobrajeniĭa (Syn); cu afer.: Obreajen b. (16 B VI 272); cu apoc.: Poalele Pobreajii t. 2. Scurtat: Breajen Vas. (Șoimari), luat aici ca prenume. 3. Cu met.: Probajie, fam. olt. act. din Probaj, alt nume al sărbătoarei.