9 definiții pentru preoțime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREOȚÍME s. f. Tagma preoților; mulțime de preoți, totalitatea preoților. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ime.

PREOȚÍME s. f. Tagma preoților; mulțime de preoți, totalitatea preoților. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ime.

PREOȚÍME s. f. Totalitatea preoților, tagma preoțească; mulțime de preoți; popime.

PREOȚÍME f. (colectiv de la preot) 1) Totalitate a preoților; popime; cler. 2) Mulțime de preoți; popime; cler. [Sil. pre-o-] /preot + suf. ~ime

preuțíme f. (d. preut). Mold. Totalitatea preuților, mare număr de preuțĭ. – În vest preo-. V. popime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

preoțíme (pre-o-) s. f., g.-d. art. preoțímii

preoțíme s. f. (sil. pre-o-), g.-d. art. preoțímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREOȚIME s. (BIS.) cler, (livr.) sacerdoțiu, (pop.) popime, (înv.) preoție. (~ dintr-o eparhie.)

Intrare: preoțime
preoțime substantiv feminin
  • silabație: pre-o-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preoțime
  • preoțimea
plural
genitiv-dativ singular
  • preoțimi
  • preoțimii
plural
vocativ singular
plural