prelată sf [At: STANCU, R. A. V, 96 / Pl: ~te / E: fr prélart] Foaie de pânză groasă deasă și impermeabilizată, cu care se acoperă platformele unui camion, un autovehicul care staționează mai mult, diverse obiecte și materiale care trebuie apărate de umezeală etc. Si: (reg) poivă². Vz polog². corectat(ă)

PRELATĂ, prelate, s. f. Țesătură groasă și deasă de in, de bumbac etc., impregnată cu o soluție care o face impermeabilă și cu care se acoperă căruțele, camioanele, batozele. Stă mașina la odihnă... Cu prelată învălită. DEȘLIU, M. 18. Două tractoare... zăceau alături sub o prelată unsuroasă. GALAN, B. I 52.

PRELATĂ s.f. Țesătură deasă, groasă și impermeabilă, folosită la acoperirea căruțelor, a camioanelor etc. [< fr. prelart].

PRELATĂ s. f. foaie de pânză deasă și impermeabilă, la acoperirea camioanelor, a diverselor obiecte și materiale. (< fr. prélart)

PRELATĂ ~e f. 1) Țesătură impermeabilă, deasă și rezistentă, folosită ca acoperământ pliant temporar (la vehicule, la materiale depozitate aflate în aer liber etc.); foaie de cort. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. prélart

*prelátă f., pl. e (fr. prélart și prélat, de orig. neșt.). Arm. pînză de acoperit căruțele ș. a. (numită și ceahól, polog și zablăŭ).

prelată s. f., g.-d. art. prelatei; pl. prelate

prelată s. f., g.-d. art. prelatei; pl. prelate

prelată s. f., pl. prelate

PRELATĂ s. (pop.) polog. (~ a unui camion.)

PRELATĂ s. (pop.) polog. (~ a unui camion.)

prelată (prelate), s. f. – (Mold.) Pînză groasă, foaie de cort. Fr. prélart „închis” (Scriban).

prelată, prelate s. f. (glum.) 1. rochie. 2. balonzaid.