13 definiții pentru „prejudiciu”   declinări

PREJUDICÍU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (Jur.) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițíu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDÍCIU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudíțiu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDÍCIU, prejudicii, s, n. 1. Pagubă, daună, detriment; p. e x t. știrbire, vătămare a onoarei, a reputației, a prestigiului (cuiva). 2. (Învechit) Prejudecată. (Atestat în forma învechită prejudițiu) Munții și dealurile, crîngul, văile și izvoarele n-au prejudiții. BASARABESCU, S. N. 168. Fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții fumuroase și ridicule. NEGRUZZI, S. I 72. – Pronunțat: -ciu. – Variantă: prejudíțiu s. n.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

prejudíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. prejudíciul; pl. prejudícii, art. prejudíciile (-ci-i-)

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prejudíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. prejudíciul; pl. prejudícii, art. prejudíciile (sil. -ci-i-)

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDÍCIU s. 1. v. pagubă. 2. daună, (livr.) lezare. (~ moral adus cuiva.)

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDÍCIU s. v. prejudecată.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDÍCIU s.n. Pagubă, rău, daună; (p. ext.) știrbire a onoarei, a prestigiului. [Pron. -ciu, var. prejudițiu s.n. / < lat. praeiudicium, cf. fr. préjudice].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDÍCIU s. n. pagubă, daună materială, morală adusă cuiva. ◊ știrbire a onoarei, a prestigiului. (< fr. préjudice, lat. praeiudicium)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREJUDÍCIU ~i n. 1) Pierdere materială sau morală provocată cuiva; daună; pagubă. 2) înv. v. PREJUDECATĂ. /<fr. préjudice, lat. praejudicium

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prejudiciu n. 1. părere adoptată cu ușurință, fără cercetare; 2. Jur. pagubă: în prejudiciul cuiva.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*prejudíciŭ n. (lat. prae-judicium. V. județ). Prejudecată, opiniune pe care țĭ-o facĭ din ainte [!]: sărăcia unuĭ administrator e un prejudiciŭ în favoarea luĭ. Prejudecată, opiniune greșită pe care țĭ-o facĭ din ainte: disprețu de comerciŭ e un prejudiciŭ care aduce pagube țăriĭ. Pagubă morală: această vorbă ĭ-a adus prejudiciŭ.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CAVEANT CONSULES (NE QUID DETRIMENTI REIPUBLICAE CAPIAT!) (lat.) consulii să ia măsuri (ca republicii să nu i se aducă vreun prejudiciu!) – Formulă rostită în Senat prin care consulii erau învestiți cu puteri discreționare în momente de mare primejdie. Azi, avertisment, semnal de alarmă. (Și Cicero, „In Catilinam”, I, 2, 4).

Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink