2 intrări

16 definiții

PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé).

PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé).

PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere greșită pe care cineva și-o face dinainte asupra unui lucru, sau pe care o adoptă cu ușurință, fără o cunoaștere temeinică a obiectului, a problemei; opinie, idee preconcepută. Lumea trecutului de prejudecăți și nedrepte rînduiri sociale a ajuns la finele evoluției ei fatale ca toate alcătuirile omenești. SADOVEANU, E. 18. Ceva din asprimea și din prejudecățile lui Tertulian... a rămas în sufletul și în obiceiurile mele. GALACTION, O. I 333. Îndoieli, prejudecată, să mai am nu s-ar putea. MACEDONSKI, O. I 271.

PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).

prejudecátă s. f., g.-d. art. prejudecắții; pl. prejudecắți

prejudecá vb., ind. prez. 1 sg. prejúdec, 3 sg. și pl. prejúdecă

prejudecátă s. f., pl. prejudecăți

PREJUDECÁ vb. v. prevedea.

PREJUDECÁTĂ s. (livr.) eres, (rar) preconcepție, (înv.) prejudecare, prejudeț, prejudiciu, prevenție, (grecism înv.) prolips. (Om lipsit de ~ăți.)

PREJUDECÁTĂ s.f. Părere, idee preconcepută asupra unui lucru sau a unei probleme. [După fr. préjugé].

PREJUDECÁTĂ s. f. părere, idee preconcepută; preconcepție. (după fr. préjugé)

A PREJUDECÁ prejúdec tranz. înv. (stări de lucruri, situații etc.) A aprecia fără o cercetare prealabilă; a determina în mod preconceput. /pre- + a judeca

PREJUDECÁTĂ ~ăți f. Opinie preconcepută, de cele mai multe ori eronată și defavorabilă, impusă de mediu sau de educație. /pre- + judecată

*prejudecată f., pl. ățĭ (pre- și judecată, după pre-judiciŭ). Prejudiciŭ, părere (greșită) formată din ainte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PREJUDECÁTĂ s. (livr.) erés, (rar) preconcépție, (înv.) prejudecáre, prejudéț, prejudíciu, prevénție, (grecism înv.) prólips. (Om lipsit de ~i.)

Intrare: prejudecat
prejudecat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prejudecat prejudecatul prejudeca prejudecata
plural prejudecați prejudecații prejudecate prejudecatele
genitiv-dativ singular prejudecat prejudecatului prejudecate prejudecatei
plural prejudecați prejudecaților prejudecate prejudecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: prejudecată
prejudecată
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prejudeca prejudecata
plural prejudecăți prejudecățile
genitiv-dativ singular prejudecăți prejudecății
plural prejudecăți prejudecăților
vocativ singular
plural