12 definiții pentru prefectură

PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. Funcția de prefect (1); instituția și unitatea administrativă condusă de prefect. 2. Timpul cât un prefect își exercită această funcție. 3. (În Roma antică) Funcția de prefect (3). – Din lat. praefectura, fr. préfecture.

PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. (În Roma antică) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrați. 2. Instituție care constituie forul administrativ și polițienesc suprem dintr-un județ, reprezentând aici puterea centrală; clădire în care își are sediul această instituție. 3. Funcția de prefect; timpul cât prefectul își exercită această funcție. – Din lat. praefectura, fr. préfecture.

PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. (În trecut) 1. Localul în care prefectul și subalternii săi își exercitau funcția. Trăsurile... așteptau noaptea întreagă, înșiruite în fața palatului prefecturii. VORNIC, P. 14. În noaptea aia ne-au arestat și pe urmă am fost dus la prefectură. DEMETRIUS, C. 45. 2. Funcția de prefect și timpul cît cineva îndeplinea această funcție.(La romani) Oraș sau municipiu, lipsit de dreptul de a-și alege magistrați și avînd în frunte un prefect.

prefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúri

PREFECTÚRĂ s. (înv.) isprăvnicie. (Localul ~rii.)

PREFECTÚRĂ s.f. 1. (Ist.; la romani) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrați, fiind condus de un prefect (1); demnitate de prefect (1); timpul cât un prefect (1) își exercită această funcție. 2. (În trecut) Administrația unui județ. ♦ Localul unde era instalată o asemenea instituție. [< lat. praefectura, fr. préfecture].

PREFECTÚRĂ s. f. 1. unitate administrativă, provincie etc. condusă de un prefect (1). 2. funcția, demnitatea de prefect. 3. instituție care constituie forul administrativ și politic sau conducerea poliției dintr-un județ (sau district). (< lat. praefectura, fr. préfecture)

PREFECTÚRĂ ~i f. 1) (la romani) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrații, condus de un prefect. 2) Instituție de administrare a unui județ în frunte cu un prefect. 3) Funcție de prefect. 4) Durata de exercitare a acestei funcții. 5) Clădire unde se află această instituție. /<lat. praefectura, fr. préfecture

prefectură f. 1. numele mai multor funcțiuni în Roma antică; 2. numele marilor diviziuni ale imperiului roman; 3. azi, funcțiune de prefect: a obține o prefectură; 4. întindere teritorială administrată de un prefect; 5. palatul, biuroul prefectului.

*prefectúră f., pl. ĭ (lat. praefectura). Numele maĭ multor funcțiunĭ la vechiĭ Romanĭ. Numele marilor diviziunĭ stabilite de Constantin în imperiu roman: prefectura Italiiĭ, Galiilor, Orientuluĭ, Iliriiĭ. Azĭ, funcțiune de prefect: a obținea o prefectură. Casa în care e bĭurou oficial al prefectuluĭ și al subalternilor luĭ: mă duc la prefectură.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

prefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúri

PREFECTU s. (înv.) isprăvnicie. (Localul ~.)

Intrare: prefectură
prefectură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prefectu
  • prefectura
plural
  • prefecturi
  • prefecturile
genitiv-dativ singular
  • prefecturi
  • prefecturii
plural
  • prefecturi
  • prefecturilor
vocativ singular
plural