dexonline

2 intrări

5 definiții

Explicative DEX

preduci vt [At: DDRF / Pzi: ~ucesc / E: preducea] (Reg) A găuri cu preducea (1) Si: a perfora, a străpunge, (îrg) a potricăli.

preducésc v. tr. (bg. prĭe-dúpčy, perforez). Vest. Potricălesc, zămbăluĭesc, găuresc cu preduceaŭa urechea uneĭ vite ca s’o recunosc.

Etimologice

preduci (-cesc, -it), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupčam, var. lui produpčam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcĕre (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der. preducea (var. preducică), s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie).

Sinonime

PREDUCI vb. a potricăli. (A ~ urechile oilor.)

Intrare: preduci

preduci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) preduci	preducire	preducit preducitu‑	preducind preducindu‑	singular	plural
		(a) preduci	preducire	preducit preducitu‑	preducind preducindu‑	preducește	preduciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	preducesc	(să) preducesc	preduceam	preducii	preducisem
	a II-a (tu)	preducești	(să) preducești	preduceai	preduciși	preduciseși
	a III-a (el, ea)	preducește	(să) preducească	preducea	preduci	preducise
plural	I (noi)	preducim	(să) preducim	preduceam	preducirăm	preduciserăm preducisem
	a II-a (voi)	preduciți	(să) preduciți	preduceați	preducirăți	preduciserăți preduciseți
	a III-a (ei, ele)	preducesc	(să) preducească	preduceau	preduciră	preduciseră

Intrare: preducit

preducit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	preducit	preducitul preducitu‑	preducită	preducita
nominativ-acuzativ	plural	preduciți	preduciții	preducite	preducitele
genitiv-dativ	singular	preducit	preducitului	preducite	preducitei
genitiv-dativ	plural	preduciți	preduciților	preducite	preducitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

preducire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	preducire	preducirea
nominativ-acuzativ	plural	preduciri	preducirile
genitiv-dativ	singular	preduciri	preducirii
genitiv-dativ	plural	preduciri	preducirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)