opțiuni
3 definiții pentru preducit

Explicative DEX

preducésc v. tr. (bg. prĭe-dúpčy, perforez). Vest. Potricălesc, zămbăluĭesc, găuresc cu preduceaŭa urechea uneĭ vite ca s’o recunosc.

Etimologice

preduci (-cesc, -it), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupčam, var. lui produpčam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcĕre (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der. preducea (var. preducică), s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie).

Sinonime

PREDUCI vb. a potricăli. (A ~ urechile oilor.)

Intrare: preducit
preducit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preducit
  • preducitul
  • preducitu‑
  • preducită
  • preducita
plural
  • preduciți
  • preduciții
  • preducite
  • preducitele
genitiv-dativ singular
  • preducit
  • preducitului
  • preducite
  • preducitei
plural
  • preduciți
  • preduciților
  • preducite
  • preducitelor
vocativ singular — —
plural — —
preducire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preducire
  • preducirea
plural
  • preduciri
  • preducirile
genitiv-dativ singular
  • preduciri
  • preducirii
plural
  • preduciri
  • preducirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)