preducea sf [At: DAMÉ, T. 29 / V: ~uă, ~ucă, ~ucică, ~dicea, prăd~, producică, ple~, pleducică / Pl: ~ele / E: nct] 1 Unealtă de oțel asemănătoare cu o daltă mică, având tăișul de obicei circular, cu vârful ascuțit, cu care se străpunge pielea pentru a se face găuri la curele, la ciur, la opinci, în urechea oilor și a caprelor etc. Si: potricală¹ (1), (reg) dăltiță, patron², pitroc, priboi, sulă, zamba. 2 (Pex) Gaură făcută cu preduceaua (1) în mijlocul pavilionului urechii vitelor sau crestătură executată pe marginea urechii lor, ca semn de recunoaștere Si: potricală¹ (2).

PREDUCEA, preducele, s. f. Unealtă cu un cap în formă de coroană cilindrică sau conică, cu marginea exterioară ascuțită, folosită pentru a perfora tablă, carton, piele etc., pentru a găuri și a însemna urechea vitelor etc.; potricală. ♦ Gaură făcută în urechea vitelor, pentru a putea fi recunoscute.

PREDUCEA ~ele f. reg. Instrument de metal, ascuțit la vârf, cu care se fac găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn); potricală. /cf. bulg. prĕdupțja

preducea f. Mold. 1. priboiu; 2. gaură făcută cu preduceaua în sfârcul urechii vitelor. [Origină necunoscută].

preduceá f., pl. ele (d. preducesc). Vest. Potricală, zamba, sulă cilindrică care se bate cu cĭocanu ca să găurească urechile vitelor care trebuĭe însemnate saŭ curelele. (Poate fi și un clește numit perforator). Gaură făcută cu preduceaŭa.

pleducea sf vz preducea

pleducică sf vz preducea

prăducea sf vz preducea

predicea sf vz preducea

preducă sf vz preducea

preduce vtr [At: VÎRCOL, M. 87 / Pzi: preduc / E: prea + duce] 1-2 (Olt) A (se) duce încă o dată.

preduceauă sf vz preducea

preduci vt [At: DDRF / Pzi: ~ucesc / E: preducea] (Reg) A găuri cu preducea (1) Si: a perfora, a străpunge, (îrg) a potricăli.

preducică sf vz preducea

producică sf vz preducea

producică f. gaură cu potricala în sfârcul urechii (la vite). [V. preducea].

preducésc v. tr. (bg. prĭe-dúpčy, perforez). Vest. Potricălesc, zămbăluĭesc, găuresc cu preduceaŭa urechea uneĭ vite ca s’o recunosc.

preducea s. f., art. preduceaua, g.-d. art. preducelei; pl. preducele

preducea s. f., art. preduceaua, g.-d. art. preducelei; pl. preducele, art. preducelele

preducea s. f., art. preduceaua, g.-d. art. preducelei; pl. preducele

preduci (-cesc, -it), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupčam, var. lui produpčam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcĕre (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der. preducea (var. preducică), s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie).

PREDUCEA s. 1. (TEHN.) potricală, (reg.) patron. (Cu ~ ua se fac găuri la urechile oilor.) 2. potricală, (reg.) pușcătură. (Semnul de la urechile oilor numit ~.)

PREDUCEA s. 1. (TEHN.) potricală, (reg.) patron. (Cu ~ se fac găuri la urechile oilor.) 2. potricală, (reg.) pușcătură. (Semnul de la urechile oilor numit ~.)

PREDUCI vb. a potricăli. (A ~ urechile oilor.)

PREDUCI vb. a potricăli. (A ~ urechile oilor.)

preduce, preduc, vb. III (reg.) a (se) duce încă o dată.