predominant, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 166/21 / V: ~e / Pl: ~nți, ~e / E: fr prédominant] Care predomină în privința numărului, ponderii, extinderii, greutății, puterii, influenței, prestigiului, importanței etc. Si: precumpănitor, preponderent, (înv) predomnitor.

predominante a vz predominant

predominanță sf [At: NEGULICI / V: (reg) ~nen~ / Pl: ~țe / E: fr prédominance] 1-2 Predominare (1-2).

predominență sf vz predominanță

PREDOMINANT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină. Mai în toate acele cuvinte, consoanele sînt predominante asupra vocalelor. MACEDONSKI, O. IV 38.

PREDOMINANȚĂ, predominanțe, s. f. Predominare. Armonia imitativă... se datorește de asemenea nu numai repetițiunii continue a consoanei «s», ci și în mare parte predominanței ce monosilabilele posedă într-însul. MACEDONSKI, O. IV 38.

PREDOMINANT, -Ă adj. Care predomină; predominator. [Cf. fr. prédominant].

PREDOMINANȚĂ s.f. Predominare. [Cf. fr. prédominance, it. predominanza].

PREDOMINANT, -Ă adj. care predomină; predominator. (< fr. prédominant)

PREDOMINANȚĂ s. f. superioritate, predominare, predominație. (< fr. prédominance)

PREDOMINANT ~tă (~ți, ~te) Care predomină; precumpănitor; preponderent. Tendință ~tă. /<fr. prédominant

PREDOMINANȚĂ ~e f. rar. Caracter predominant. /<fr. prédominance

predominant a. care predomină.

predominanță f. acțiunea și caracterul celor ce predomină.

*predominánt, -ă adj. (lat. prae-, înainte, și dóminans, -ántis, care dómină). Care predómină: interesu predominant era de a salva cetatea.

*predominánță f., pl. e (d. predominant, cu sufixu lat. -anță). Acțiunea saŭ caracteru predominant: predominanța științeĭ se accentuĭază.

predominant adj. m., pl. predominanți; f. predominantă, pl. predominante

predominanță s. f., g.-d. art. predominanței; pl. predominanțe

predominant adj. m., pl. predominanți; f. predominantă, pl. predominante

predominanță s. f., g.-d. art. predominanței; pl. predominanțe

predominant adj. → dominant

predominanță s. f., g.-d. art. predominanței; pl. predominanțe

PREDOMINANT adj. dominant, precumpănitor, preponderent, prevalent, (rar) predominator, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.)

PREDOMINANȚĂ s. precumpănire, predominare, predominație, preponderență, prevalare, (înv.) predomnire, preponderație. (~ proprietății private.)

PREDOMINANT adj. dominant, precumpănitor, preponderent, (rar) predominator, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.)

PREDOMINANȚĂ s. precumpănire, predominare, predominație, preponderență, (înv.) predomnire, preponderație. (~ marii gospodării agricole.)