2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.

predeterminat, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~ați, ~e / E: predetermina] (Rar) Predestinat.

PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filozofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.

PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer.

predetermina vt [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: predetermin / E: fr prédéterminer] (Rar) 1-3 A predestina (1-3).

PREDETERMINÁ, predetérmin, vb. I. Tranz. (Rar; în unele concepții filozofice) A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer.

PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. (în unele concepții filozofice idealiste) A hotărî dinainte viața cuiva. V. predestina.

PREDETERMINÁ vb. I. tr. A predestina. [P.i. predetérmin. / < fr. prédéterminer].

PREDETERMINÁ vb. tr. a predestina. (< fr. prédéterminer)

A PREDETERMINÁ predetérmin tranz. (desfășurarea evenimentelor, viitorul, soarta etc.) A determina dinainte. /<fr. prédéterminer

*predetérmin, a v. tr. (compus d. lat. prae, înainte, și determinari, a determina). Determin din ainte, vorbind de voința omuluĭ din partea luĭ Dumnezeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină

predeterminá vb., ind. prez. 1 sg. predetérmin, 3 sg. și pl. predetérmină


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREDETERMINÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotarî, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.

predetermina vb. v. DA. DESTINA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. URSI.

Intrare: predeterminat
predeterminat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predeterminat
  • predeterminatul
  • predeterminatu‑
  • predetermina
  • predeterminata
plural
  • predeterminați
  • predeterminații
  • predeterminate
  • predeterminatele
genitiv-dativ singular
  • predeterminat
  • predeterminatului
  • predeterminate
  • predeterminatei
plural
  • predeterminați
  • predeterminaților
  • predeterminate
  • predeterminatelor
vocativ singular
plural
Intrare: predetermina
predetermina verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • predetermina
  • predeterminare
  • predeterminat
  • predeterminatu‑
  • predeterminând
  • predeterminându‑
singular plural
  • predetermină
  • predeterminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • predetermin
(să)
  • predetermin
  • predeterminam
  • predeterminai
  • predeterminasem
a II-a (tu)
  • predetermini
(să)
  • predetermini
  • predeterminai
  • predeterminași
  • predeterminaseși
a III-a (el, ea)
  • predetermină
(să)
  • predetermine
  • predetermina
  • predetermină
  • predeterminase
plural I (noi)
  • predeterminăm
(să)
  • predeterminăm
  • predeterminam
  • predeterminarăm
  • predeterminaserăm
  • predeterminasem
a II-a (voi)
  • predeterminați
(să)
  • predeterminați
  • predeterminați
  • predeterminarăți
  • predeterminaserăți
  • predeterminaseți
a III-a (ei, ele)
  • predetermină
(să)
  • predetermine
  • predeterminau
  • predetermina
  • predeterminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)