12 definiții pentru predetermina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer.

predetermina vt [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: predetermin / E: fr prédéterminer] (Rar) 1-3 A predestina (1-3).

PREDETERMINÁ, predetérmin, vb. I. Tranz. (Rar; în unele concepții filozofice) A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer.

PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. (în unele concepții filozofice idealiste) A hotărî dinainte viața cuiva. V. predestina.

PREDETERMINÁ vb. I. tr. A predestina. [P.i. predetérmin. / < fr. prédéterminer].

PREDETERMINÁ vb. tr. a predestina. (< fr. prédéterminer)

A PREDETERMINÁ predetérmin tranz. (desfășurarea evenimentelor, viitorul, soarta etc.) A determina dinainte. /<fr. prédéterminer

*predetérmin, a v. tr. (compus d. lat. prae, înainte, și determinari, a determina). Determin din ainte, vorbind de voința omuluĭ din partea luĭ Dumnezeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină

predeterminá vb., ind. prez. 1 sg. predetérmin, 3 sg. și pl. predetérmină


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREDETERMINÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotarî, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.

predetermina vb. v. DA. DESTINA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. URSI.

Intrare: predetermina
predetermina verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • predetermina
  • predeterminare
  • predeterminat
  • predeterminatu‑
  • predeterminând
  • predeterminându‑
singular plural
  • predetermină
  • predeterminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • predetermin
(să)
  • predetermin
  • predeterminam
  • predeterminai
  • predeterminasem
a II-a (tu)
  • predetermini
(să)
  • predetermini
  • predeterminai
  • predeterminași
  • predeterminaseși
a III-a (el, ea)
  • predetermină
(să)
  • predetermine
  • predetermina
  • predetermină
  • predeterminase
plural I (noi)
  • predeterminăm
(să)
  • predeterminăm
  • predeterminam
  • predeterminarăm
  • predeterminaserăm
  • predeterminasem
a II-a (voi)
  • predeterminați
(să)
  • predeterminați
  • predeterminați
  • predeterminarăți
  • predeterminaserăți
  • predeterminaseți
a III-a (ei, ele)
  • predetermină
(să)
  • predetermine
  • predeterminau
  • predetermina
  • predeterminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)