PREDESTINAT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.

PREDESTINAȚIE, predestinații, s. f. (Rar) Predestinare. – Din fr. prédestination.

preadestinație sf vz predestinație

predestinat, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~ați, ~e / E: predestina cf fr prédestiné] A cărui soartă ar fi dinainte hotărâtă de o forță supranaturală Si: sortit, ursit, (rar) predeterminat, preursit, (pop) hărăzit.

predestinație sf [At: NEGULICI / V: ~iune, (îvr) pread~ / Pl: ~ii / E: fr prédestination] 1-3 (Asr) Predestinare (1-3).

predestinațiune sf vz predestinație

PREDESTINAT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă ar fi dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.

PREDESTINAȚIE, predestinații, s. f. Predestinare. – Din fr. prédestination.

PREDESTINAT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărîtă; sortit, menit, ursit să facă ceva sau să fie într-un anumit fel. Unele progenituri predestinate pornesc cu totul pe alte căi, sub privirile uimite și pline de spaimă ale celor rămași. BOGZA, C. O. 140.

PREDESTINAȚIE, predestinații, s. f. 1. Predestinare. 2. Doctrină religioasă (mai ales la calvini), potrivit căreia omul ar avea destinul fixat dinainte de către divinitate; fatalism.

PREDESTINAȚIE s.f. 1. Predestinare. 2. Doctrină religioasă, după care destinul omului ar fi fixat dinainte de către divinitate. V. fatalism. [Gen. -iei, var. predestinațiune s.f. / < fr. prédestination, it. predestinazione].

PREDESTINAȚIUNE s.f. v. predestinație.

PREDESTINAȚIE s. f. predestinare. (< fr. prédestination, lat. praedestinatio)

predestinat a. destinat dinainte: predestinat la nenorociri.

predestinați(un)e f. 1. înlănțuire de evenimente ce nimic nu poate înlătura; 2. în teologia calvină: decret divin care regulează dinainte mântuirea sau pierzarea oamenilor.

*predestinát, -ă adj. (lat. prae-destinatus). Destinat din ainte: predestinat să ajungă om mare.

*predestinațiúne f. (lat. prae-destinátio, -ónis). Destinare din ainte. În teologia catolică, destin imutabil pin care cineva va ajunge la raĭ saŭ la ĭad: Calvin a susținat predestinațiunea. – Și -áție și -áre.

predestinație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. predestinația (desp. -ți-a), g.-d. art. predestinației; pl. predestinații, art. predestinațiile (desp. -ți-i-)

predestinație (rar) (-ți-e) s. f., art. predestinația (-ți-a), g.-d. art. predestinației; pl. predestinații, art. predestinațiile (-ți-i-)

predestinație s. f., pl. predestinații

PREDESTINAȚIE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.

PREDESTINAȚIE s. v. fatalism.

PREDESTINAȚIE s. fatalism. (Concepția nefastă a ~.)

predestinație s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE.