14 definiții pentru precursoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECURSOR, -OARE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur.

PRECURSOR, -OARE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur.

PRECURSOR, -OARE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care desfășoară o activitate de înaintaș în domeniul social, politic, literar sau științific, care pregătește terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă; înaintaș, premergător. Bălcescu, așa cum îl cunoșteam acum, a fost precursorul luptătorilor democrați. SADOVEANU, E. 53. Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15.

PRECURSOR, -OARE s.m. și f. Înaintaș, premergător (într-un domeniu oarecare). [Cf. fr. précurseur, lat. praecursor].

PRECURSOR, -OARE I. s. m. f. predecesor. II. adj. care precedă, anunță un fapt. (< fr. précurseur, lat. praecursor)

PRECURSOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care, prin activitatea sa, creează condițiile necesare pentru dezvoltarea ulterioară a unei activități mai ample; înaintaș. /<fr. précurseur

înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru).

*precursór, -oáre adj. (lat. praecúrsor, -óris, d. prae, înainte, și cúrrere, cursum, a alerga. V. curg). Premergător, care precede anunțînd orĭ pregătind calea altuĭa: semnele precursoare ale furtuniĭ. Subst. Alchimiștiĭ aŭ fost precursoriĭ chimiștilor. V. preditecĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

precursoare s. f., g.-d. art. precursoarei; pl. precursoare

precursoare s. f., g.-d. art. precursoarei; pl. precursoare

precursoare s. f., g.-d. art. precursoarei; pl. precursoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECURSOR s. antecesor, înaintaș, predecesor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte-mergător, (înv., bis.) prediteci. (~ii noștri direcți.)

Intrare: precursoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precursoare
  • precursoarea
plural
  • precursoare
  • precursoarele
genitiv-dativ singular
  • precursoare
  • precursoarei
plural
  • precursoare
  • precursoarelor
vocativ singular
  • precursoare
  • precursoareo
plural
  • precursoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precursor, precursorisubstantiv masculin
precursoare, precursoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Bălcescu, așa cum îl cunoșteam acum, a fost precursorul luptătorilor democrați. SADOVEANU, E. 53. DLRLC
    • format_quote Marinarii antichității venerau argonauții, ca pe adevărații precursori ai meșteșugului de a pluti cu pînze. C. PETRESCU, Î. I 15. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.