17 definiții pentru precupeață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

precopăț, ~eață smf vz precupeț

precopeț, ~eață smf vz precupeț

pricopăț, ~eață smf vz precupeț

pricopeț, ~eață smf vz precupeț

pricupeț, ~eață smf vz precupeț

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care cumpăra de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu vînzarea de zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc. în piață (sau pe străzile orașului). Pleca la trei noaptea, o dată cu oltenii precupeți, să cumpere ziare pentru chioșc și venea seara tîrziu, acasă. PAS, Z. I 164. O precupeață trecînd pe lîngă dînsa o întrebă dacă nu cumpără mere. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 93. Zgomotul trăsurilor, strigătele precupeților, vorbele trecătorilor pe stradă îi intrau în cap, ca-n ceva gol. VLAHUȚĂ, O. A. III 57.

PRECUPÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) m. și f. Persoană care cumpără de la țărani diferite produse agricole și le revinde apoi mai scump în piață sau pe străzi. /<bulg. prekupeț

precupeț m. vânzător de legume uscate (fasole, mazăre) și de păsări, fără a avea prăvălie. [Slav. PRĬEKUPIȚĬ, care corupe cu bani, lit. acaparator].

precupéț, -eáță s., pl. f. ețe (bg. prekupec, vsl. prĭekupĭcĭ, d. prĭekupiti, a mitui; rus. perekupitĭ, a cumpăra în aintea altora. V. cupeț). Vînzător ambulant orĭ stabil de legume, poame, păsărĭ, cărbunĭ ș. a. – În vest și pricopeț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

precupeață (fam.) s. f., g.-d. art. precupeței; pl. precupețe

precupeáță s. f., g.-d. art. precupéței; pl. precupéțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECUPEÁȚĂ s. (Ban. și Transilv.) pilăriță. (E ~ de profesie.)

PRECUPEAȚĂ s. (Ban. și Transilv.) pilăriță. (E ~ de profesie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

precupéț (precupéți), s. m.1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeț.Der. precupeață, s. f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerț), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă).

Intrare: precupeață
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precupeață
  • precupeața
plural
  • precupețe
  • precupețele
genitiv-dativ singular
  • precupețe
  • precupeței
plural
  • precupețe
  • precupețelor
vocativ singular
  • precupeață
  • precupeațo
plural
  • precupețelor
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precopeață
  • precopeața
plural
  • precopețe
  • precopețele
genitiv-dativ singular
  • precopețe
  • precopeței
plural
  • precopețe
  • precopețelor
vocativ singular
  • precopeață
  • precopeațo
plural
  • precopețelor
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricopeață
  • pricopeața
plural
  • pricopețe
  • pricopețele
genitiv-dativ singular
  • pricopețe
  • pricopeței
plural
  • pricopețe
  • pricopețelor
vocativ singular
  • pricopeață
  • pricopeațo
plural
  • pricopețelor
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricupeață
  • pricupeața
plural
  • pricupețe
  • pricupețele
genitiv-dativ singular
  • pricupețe
  • pricupeței
plural
  • pricupețe
  • pricupețelor
vocativ singular
  • pricupeață
  • pricupeațo
plural
  • pricupețelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precupeț, precupețisubstantiv masculin
precupeață, precupețesubstantiv feminin

  • 1. rar masculin Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pleca la trei noaptea, o dată cu oltenii precupeți, să cumpere ziare pentru chioșc și venea seara tîrziu, acasă. PAS, Z. I 164. DLRLC
    • format_quote O precupeață trecînd pe lîngă dînsa o întrebă dacă nu cumpără mere. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 93. DLRLC
    • format_quote Zgomotul trăsurilor, strigătele precupeților, vorbele trecătorilor pe stradă îi intrau în cap, ca-n ceva gol. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. DLRLC
    • 1.1. Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.