3 definiții pentru precupitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
precupitor sm [At: (a. 1756) GCR II, 80/29 / Pl: ~i / E: precupi + -tor] 1-2 (Înv) Precupeț (1-2). 3 sm (Îvr) Zaraf. 4 sm (Reg) Geambaș.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
precupitor s. v. PRECUPEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
precupitor, precupitori, s.m. (reg.) precupeț (cumpărător și vânzător cu preț de speculă).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: precupitor
precupitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)