3 definiții pentru precupitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

precupitor sm [At: (a. 1756) GCR II, 80/29 / Pl: ~i / E: precupi + -tor] 1-2 (Înv) Precupeț (1-2). 3 sm (Îvr) Zaraf. 4 sm (Reg) Geambaș.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

precupitór, precupitóri, s.m. (reg.) precupeț (cumpărător și vânzător cu preț de speculă).

Intrare: precupitor
precupitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precupitor
  • precupitorul
  • precupitoru‑
plural
  • precupitori
  • precupitorii
genitiv-dativ singular
  • precupitor
  • precupitorului
plural
  • precupitori
  • precupitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)