2 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (în propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.

precupeți [At: ALECSANDRI, T. 59 / Pzi: esc / E: precupeț] 1 vt (C. i. mărfuri) A cumpăra și a revinde în calitate de precupeț (1) pentru a realiza un profit. 2 vt (Spc) A vinde cu preț de speculă Si: a specula, a trafica. 3 vt (C. i. bunuri valorificabile) A încerca să fructifice sau a valorifica în mod avantajos prin vânzare. 4-7 vi A practica meseria de precupeț (1-4) Si: (îrg) a precupi (1-4). 8-9 vtrr A (se) negocia asupra prețului unei mărfuri pentru a cădea la învoială Si: a (se) târgui, a (se) tocmi. 10 vt A conveni asupra prețului unei mărfuri. 11 vt (Fig; îcn) A nu cruța nimic. 12 vt (Fig; îcn) A face totul pentru reușita cuiva sau a ceva. 13 vt (Fig; îcn) A căuta pe toate căile să realizeze ceva.

PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.

PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. Tranz. 1. A practica meseria de precupeț (vînzînd sau cumpărînd); p. ext. a se tîrgui, a se tocmi; a vinde cu preț de speculă; fig. a trafica. Cînd singur, cînd cu alții în tovărășie, căuta, tocmea, precupețea... finul, orzul ori făina care fuseseră poruncite de intendența imperială. GALACTION, O. I 110. N-are altă meserie decît să te precupețească?... Sărmană femeie! ALECSANDRI, T. 1739. [Duca-vodă] era, zice cronica, și domn și vistiernic mare, și neguțător și vameș, că toată hrana tuturor o lua el, de o precupețea. BĂLCESCU, O. I 185. ◊ Refl. pas. Posturile se precupețesc... în piață. ALECSANDRI, la TDRG. 2. Fig. (Numai în construcții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. Au pus la dispoziția oamenilor de teatru totul, neprecupețind nimic. SAHIA, U.R.S.S, 156. Nu le precupețeam (ciobanilor) sfaturile, cînd era la pregătirea brînzeturilor. La TDRG.

A PRECUPEȚÍ ~ésc 1. tranz. 1) (zarzavaturi, produse alimentare, păsări etc.) A cumpăra (de la unii) și a revinde (altora) mai scump. 2) fig. (viața, sănătatea, eforturi etc.) A nu cruța, dăruindu-se cu generozitate pentru ceva sau pentru cineva. 2. intranz. A practica ocupația de precupeț; a fi precupeț. /Din precupeț

precupețì v. 1. a acapara; 2. a trafica: posturile se precupețesc AL.; 3. fig. cari precupețesc dreptul văduvei BĂLC.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

prăcupete[1] sm vz precupeț

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

precopăț, ~eață smf vz precupeț

precopeț, ~eață smf vz precupeț

precupeț, ~eață [At: HERODOT (1645), 141 / V: (înv) ~copeț, pricopăț, (reg) prăcupăț sm, ~ete, sm, pricopeț, pricupeț / Pl: ~i, ~e / E: bg прекупец] 1 smf Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului Si: (înv) precupitor (1). 2 smf (Pex) Producător individual de legume, fructe etc. care își vinde produsele pe piață Si: (înv) precupitor (2). 3 sm (Îvr) Zaraf. 4 sm (Reg) Geambaș. 5 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 sfa Melodie după care se execută acest dans.

pricopăț, ~eață smf vz precupeț

pricopeț, ~eață smf vz precupeț

pricupeț, ~eață smf vz precupeț

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care cumpăra de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu vînzarea de zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc. în piață (sau pe străzile orașului). Pleca la trei noaptea, o dată cu oltenii precupeți, să cumpere ziare pentru chioșc și venea seara tîrziu, acasă. PAS, Z. I 164. O precupeață trecînd pe lîngă dînsa o întrebă dacă nu cumpără mere. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 93. Zgomotul trăsurilor, strigătele precupeților, vorbele trecătorilor pe stradă îi intrau în cap, ca-n ceva gol. VLAHUȚĂ, O. A. III 57.

PRECUPÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) m. și f. Persoană care cumpără de la țărani diferite produse agricole și le revinde apoi mai scump în piață sau pe străzi. /<bulg. prekupeț

precupeț m. vânzător de legume uscate (fasole, mazăre) și de păsări, fără a avea prăvălie. [Slav. PRĬEKUPIȚĬ, care corupe cu bani, lit. acaparator].

precupéț, -eáță s., pl. f. ețe (bg. prekupec, vsl. prĭekupĭcĭ, d. prĭekupiti, a mitui; rus. perekupitĭ, a cumpăra în aintea altora. V. cupeț). Vînzător ambulant orĭ stabil de legume, poame, păsărĭ, cărbunĭ ș. a. – În vest și pricopeț.

2) precupețésc v. tr. (d. precupeț). Trafichez, vînd lucrurĭ care n’ar trebui să se vîndă: plebea îșĭ precupețește votu. Acord numaĭ în schimbu unuĭ lucru: e păcat a precupeți ajutoru celuĭ nevoĭaș (dativ). V. intr. Trăĭesc ca precupeț. V. refl. Neguțez, mă tocmesc, mă tîrguĭesc prea mult: nu te precupeți pentru un fleac!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

precupeți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețesc, 3 sg. precupețește, imperf. 1 precupețeam; conj. prez. 1 sg. să precupețesc, 3 să precupețească corectată

precupeți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețesc, imperf. 3 sg. precupețea; conj. prez. 3 să precupețească

precupețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. precupețeáscă

precupeț (rar) s. m., pl. precupeți

precupeț (rar) s. m., pl. precupeți

precupéț s. m., pl. precupéți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECUPEȚÍ vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. v. cruța.

PRECUPEȚÍ vb. v. târgui, tocmi.

PRECUPEȚI vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. a cruța, (înv.) a pregeta. (Nu ~ nici un efort pentru...)

PRECUPEÁȚĂ s. (Ban. și Transilv.) pilăriță. (E ~ de profesie.)

PRECUPÉȚ s. (Ban. și Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)

PRECUPEAȚĂ s. (Ban. și Transilv.) pilăriță. (E ~ de profesie.)

PRECUPEȚ s. (Ban. și Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

precupéț (precupéți), s. m.1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeț.Der. precupeață, s. f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerț), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă).

Intrare: precupeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precupeți
  • precupețire
  • precupețit
  • precupețitu‑
  • precupețind
  • precupețindu‑
singular plural
  • precupețește
  • precupețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precupețesc
(să)
  • precupețesc
  • precupețeam
  • precupeții
  • precupețisem
a II-a (tu)
  • precupețești
(să)
  • precupețești
  • precupețeai
  • precupețiși
  • precupețiseși
a III-a (el, ea)
  • precupețește
(să)
  • precupețească
  • precupețea
  • precupeți
  • precupețise
plural I (noi)
  • precupețim
(să)
  • precupețim
  • precupețeam
  • precupețirăm
  • precupețiserăm
  • precupețisem
a II-a (voi)
  • precupețiți
(să)
  • precupețiți
  • precupețeați
  • precupețirăți
  • precupețiserăți
  • precupețiseți
a III-a (ei, ele)
  • precupețesc
(să)
  • precupețească
  • precupețeau
  • precupeți
  • precupețiseră
Intrare: precupeț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precupeț
  • precupețul
  • precupețu‑
plural
  • precupeți
  • precupeții
genitiv-dativ singular
  • precupeț
  • precupețului
plural
  • precupeți
  • precupeților
vocativ singular
  • precupețule
  • precupețe
plural
  • precupeților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăcupăț
  • prăcupățul
  • prăcupățu‑
plural
  • prăcupăți
  • prăcupății
genitiv-dativ singular
  • prăcupăț
  • prăcupățului
plural
  • prăcupăți
  • prăcupăților
vocativ singular
  • prăcupățule
  • prăcupățe
plural
  • prăcupăților
prăcupete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precopăț
  • precopățul
  • precopățu‑
plural
  • precopăți
  • precopății
genitiv-dativ singular
  • precopăț
  • precopățului
plural
  • precopăți
  • precopăților
vocativ singular
  • precopățule
  • precopățe
plural
  • precopăților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precopeț
  • precopețul
  • precopețu‑
plural
  • precopeți
  • precopeții
genitiv-dativ singular
  • precopeț
  • precopețului
plural
  • precopeți
  • precopeților
vocativ singular
  • precopețule
  • precopețe
plural
  • precopeților
precupete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricopăț
  • pricopățul
  • pricopățu‑
plural
  • pricopăți
  • pricopății
genitiv-dativ singular
  • pricopăț
  • pricopățului
plural
  • pricopăți
  • pricopăților
vocativ singular
  • pricopățule
  • pricopățe
plural
  • pricopăților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricopeț
  • pricopețul
  • pricopețu‑
plural
  • pricopeți
  • pricopeții
genitiv-dativ singular
  • pricopeț
  • pricopețului
plural
  • pricopeți
  • pricopeților
vocativ singular
  • pricopețule
  • pricopețe
plural
  • pricopeților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricupeț
  • pricupețul
  • pricupețu‑
plural
  • pricupeți
  • pricupeții
genitiv-dativ singular
  • pricupeț
  • pricupețului
plural
  • pricupeți
  • pricupeților
vocativ singular
  • pricupețule
  • pricupețe
plural
  • pricupeților
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precupeți, precupețescverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv rar A practica meseria de precupeț. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. prin extensiune A vinde cu preț de speculă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd singur, cînd cu alții în tovărășie, căuta, tocmea, precupețea... finul, orzul ori făina care fuseseră poruncite de intendența imperială. GALACTION, O. I 110. DLRLC
      • format_quote N-are altă meserie decît să te precupețească?... Sărmană femeie! ALECSANDRI, T. 1739. DLRLC
      • format_quote [Duca-vodă] era, zice cronica, și domn și vistiernic mare, și neguțător și vameș, că toată hrana tuturor o lua el, de o precupețea. BĂLCESCU, O. I 185. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Posturile se precupețesc... în piață. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat (în propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au pus la dispoziția oamenilor de teatru totul, neprecupețind nimic. SAHIA, U.R.S.S, 156. DLRLC
    • format_quote Nu le precupețeam (ciobanilor) sfaturile, cînd era la pregătirea brînzeturilor. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • precupeț DEX '09 DEX '98 NODEX

precupeț, precupețisubstantiv masculin
precupeață, precupețesubstantiv feminin

  • 1. rar masculin Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pleca la trei noaptea, o dată cu oltenii precupeți, să cumpere ziare pentru chioșc și venea seara tîrziu, acasă. PAS, Z. I 164. DLRLC
    • format_quote O precupeață trecînd pe lîngă dînsa o întrebă dacă nu cumpără mere. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 93. DLRLC
    • format_quote Zgomotul trăsurilor, strigătele precupeților, vorbele trecătorilor pe stradă îi intrau în cap, ca-n ceva gol. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. DLRLC
    • 1.1. Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.