24 de definiții pentru precupeț prăcupăț prăcupete precopăț precopeț precupete pricopăț pricopeț pricupeț (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

precupeț, ~eață [At: HERODOT (1645), 141 / V: (înv) ~copeț, pricopăț, (reg) prăcupăț sm, ~ete, sm, pricopeț, pricupeț / Pl: ~i, ~e / E: bg прекупец] 1 smf Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului Si: (înv) precupitor (1). 2 smf (Pex) Producător individual de legume, fructe etc. care își vinde produsele pe piață Si: (înv) precupitor (2). 3 sm (Îvr) Zaraf. 4 sm (Reg) Geambaș. 5 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 sfa Melodie după care se execută acest dans.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care cumpăra de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu vînzarea de zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc. în piață (sau pe străzile orașului). Pleca la trei noaptea, o dată cu oltenii precupeți, să cumpere ziare pentru chioșc și venea seara tîrziu, acasă. PAS, Z. I 164. O precupeață trecînd pe lîngă dînsa o întrebă dacă nu cumpără mere. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 93. Zgomotul trăsurilor, strigătele precupeților, vorbele trecătorilor pe stradă îi intrau în cap, ca-n ceva gol. VLAHUȚĂ, O. A. III 57.

PRECUPÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) m. și f. Persoană care cumpără de la țărani diferite produse agricole și le revinde apoi mai scump în piață sau pe străzi. /<bulg. prekupeț

precupeț m. vânzător de legume uscate (fasole, mazăre) și de păsări, fără a avea prăvălie. [Slav. PRĬEKUPIȚĬ, care corupe cu bani, lit. acaparator].

precupéț, -eáță s., pl. f. ețe (bg. prekupec, vsl. prĭekupĭcĭ, d. prĭekupiti, a mitui; rus. perekupitĭ, a cumpăra în aintea altora. V. cupeț). Vînzător ambulant orĭ stabil de legume, poame, păsărĭ, cărbunĭ ș. a. – În vest și pricopeț.

prăcupăț sm vz precupeț

prăcupete[1] sm vz precupeț

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

precopăț, ~eață smf vz precupeț

precopeț, ~eață smf vz precupeț

pricopăț, ~eață smf vz precupeț

pricopeț, ~eață smf vz precupeț

pricupeț, ~eață smf vz precupeț


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

precupéț (rar) s. m., pl. precupéți

precupéț s. m., pl. precupéți

precupeáță (fam.) s. f., g.-d. art. precupéței; pl. precupéțe

precupeáță s. f., g.-d. art. precupéței; pl. precupéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRECUPÉȚ s. (Ban. și Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)

arată toate definițiile

Intrare: precupeț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precupeț
  • precupețul
  • precupețu‑
plural
  • precupeți
  • precupeții
genitiv-dativ singular
  • precupeț
  • precupețului
plural
  • precupeți
  • precupeților
vocativ singular
plural
prăcupăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăcupete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
precopăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
precopeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
precupete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pricopăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pricopeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pricupeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)