15 definiții pentru precupeț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care cumpăra de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.

PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu vînzarea de zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc. în piață (sau pe străzile orașului). Pleca la trei noaptea, o dată cu oltenii precupeți, să cumpere ziare pentru chioșc și venea seara tîrziu, acasă. PAS, Z. I 164. O precupeață trecînd pe lîngă dînsa o întrebă dacă nu cumpără mere. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 93. Zgomotul trăsurilor, strigătele precupeților, vorbele trecătorilor pe stradă îi intrau în cap, ca-n ceva gol. VLAHUȚĂ, O. A. III 57.

PRECUPÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) m. și f. Persoană care cumpără de la țărani diferite produse agricole și le revinde apoi mai scump în piață sau pe străzi. /<bulg. prekupeț

precupeț m. vânzător de legume uscate (fasole, mazăre) și de păsări, fără a avea prăvălie. [Slav. PRĬEKUPIȚĬ, care corupe cu bani, lit. acaparator].

precupéț, -eáță s., pl. f. ețe (bg. prekupec, vsl. prĭekupĭcĭ, d. prĭekupiti, a mitui; rus. perekupitĭ, a cumpăra în aintea altora. V. cupeț). Vînzător ambulant orĭ stabil de legume, poame, păsărĭ, cărbunĭ ș. a. – În vest și pricopeț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

precupéț (rar) s. m., pl. precupéți

precupéț s. m., pl. precupéți

precupeáță (fam.) s. f., g.-d. art. precupéței; pl. precupéțe

precupeáță s. f., g.-d. art. precupéței; pl. precupéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRECUPÉȚ s. (Ban. și Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)

PRECUPEȚ s. (Ban. și Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)

PRECUPEÁȚĂ s. (Ban. și Transilv.) pilăriță. (E ~ de profesie.)

PRECUPEAȚĂ s. (Ban. și Transilv.) pilăriță. (E ~ de profesie.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

precupéț (precupéți), s. m.1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeț.Der. precupeață, s. f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerț), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă).

Intrare: precupeț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precupeț
  • precupețul
  • precupețu‑
plural
  • precupeți
  • precupeții
genitiv-dativ singular
  • precupeț
  • precupețului
plural
  • precupeți
  • precupeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)