17 definiții pentru precipitație precipitațiune precipităciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. (Și în sintagma precipitații atmosferice) Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața Pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiúne s. f.] – Din fr. précipitation, lat. praecipitatio, -onis.

precipitație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune, (înv) ~tăciune / Pl: ~ii / E: fr précipitation, lat praecipitatio, -onis] 1 (Chm) Trecere a unei substanțe în stare de precipitat1 (1) Si: precipitare (1). 2 (Mpl; șîs ~ atmosferică) Produs al condensării vaporilor de apă din atmosferă, care cade pe suprafața pământului sub formă de ploaie, zăpadă, burniță, lapoviță, brumă, ceață, grindină etc. 3 Precipitare (2). 4 (Îdt) Aruncare sau cădere violentă dintr-un loc înalt.

PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiúne s. f.] – Din fr. précipitation, lat. precipitatio, -onis.

PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. (Mai ales la pl., determinat de «atmosferice») Produs al condensării vaporilor de apă din atmosferă, care cade pe pămînt sub formă de ploaie, gheață, ceață, brumă, zăpadă etc.

PRECIPITÁȚIE s.f. Faptul de a (se) precipita; precipitare. ♦ Precipitații atmosferice = produs al condensării vaporilor de apă atmosferici, care cade pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă, grindină etc. [Gen. -iei, var. precipitațiune s.f. / cf. fr. précipitation].

PRECIPITÁȚIE s. f. 1. trecere în stare de precipitat a unei substanțe; precipitare. 2. produs al condensării vaporilor de apă atmosferici, care cade pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă, grindină etc. 3. grabă mare, zor. (< fr. précipitation, lat. praecipitation)

PRECIPITÁȚIE ~i f. chim. v. A SE PRECIPITA.~i atmosferice produse ale condensării vaporilor de apă din atmosferă (sub formă de ploaie, grindină, ninsoare, brumă etc.) care cad pe suprafața pământului. /<fr. précipitation, lat. praecipitatio, ~onis

PRECIPITAȚIÚNE s. f. v. precipitație.

PRECIPITAȚIÚNE s. f. v. precipitație.

precipitațiune sf vz precipitație

precipităciune sf vz precipitație

PRECIPITAȚIÚNE s.f. v. precipitație.

*precipitațiúne f. (lat. praecipitátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se precipita. Mare grabă: prea multă precipitațiune strică. Chim. Separarea unuĭ corp dintr’un lichid și depunerea luĭ la fund. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

precipitáție (-ți-e) s. f., art. precipitáția (-ți-a), g.-d. art. precipitáției; pl. precipitáții, art. precipitáțiile (-ți-i-)

precipitáție s. f. (sil. -ți-e), art. precipitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. precipitáției; pl. precipitáții, art. precipitáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRECIPITÁȚIE s. 1. v. grabă. 2. v. precipitare.

PRECIPITAȚIE s. 1. grabă, precipitare, pripă, pripeală, pripire, zor. (Ce e ~ asta?) 2. (CHIM.) precipitare. (Fenomen de ~.)

Intrare: precipitație
precipitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precipitație
  • precipitația
plural
  • precipitații
  • precipitațiile
genitiv-dativ singular
  • precipitații
  • precipitației
plural
  • precipitații
  • precipitațiilor
vocativ singular
plural
precipitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precipitațiune
  • precipitațiunea
plural
  • precipitațiuni
  • precipitațiunile
genitiv-dativ singular
  • precipitațiuni
  • precipitațiunii
plural
  • precipitațiuni
  • precipitațiunilor
vocativ singular
plural
precipităciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.