precipitație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune, (înv) ~tăciune / Pl: ~ii / E: fr précipitation, lat praecipitatio, -onis] 1 (Chm) Trecere a unei substanțe în stare de precipitat¹ (1) Si: precipitare (1). 2 (Mpl; șîs ~ atmosferică) Produs al condensării vaporilor de apă din atmosferă, care cade pe suprafața pământului sub formă de ploaie, zăpadă, burniță, lapoviță, brumă, ceață, grindină etc. 3 Precipitare (2). 4 (Îdt) Aruncare sau cădere violentă dintr-un loc înalt.