3 intrări
10 definiții
Explicative DEX
PRAXIE, praxii, s. f. (Med.) Adaptare a mișcărilor motorii ale omului în vederea unui scop. – Din fr. praxie.
PRAXIE, praxii, s. f. (Med.) Adaptare a mișcărilor motorii ale omului în vederea unui scop. – Din fr. praxie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
praxie1 sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr praxie] Coordonare normală a mișcărilor în vederea executării unor acte motorii adecvate scopului propus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRAXIE s.f. Coordonare normală a mișcărilor în vederea executării unor acte motorii adecvate scopului propus. [Gen. -iei. / < fr. praxie, cf. gr. praxis – acțiune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRAXIE s. f. (med.) coordonare normală a mișcărilor în vederea executării unor acte motorii adecvate scopului propus. (< fr. praxie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
praxi- [At: DN3 / E: fr praxie-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Acțiune. 2 Practică. 3 Practic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRAXI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „acțiune”, „practică”, „practic”. [Cf. gr. praxis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRAXI(O)-, -PRAXIE elem. „acțiune”, „practică”. (< fr. praxi/o/-, -praxie, cf. gr. praxis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
praxie s. f., pl. praxii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
-PRAXIE „acțiune, deprindere”. ◊ gr. praxis „acțiune practică, execuție” > fr. -praxie, germ. id. > rom. -praxie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
PRAXIO- „acțiune umană”. ◊ gr. praxis „practică, execuție” > fr. praxio-, germ. id., engl. id. > rom. praxio-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura generală a acțiunilor umane și condițiile eficacității lor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
praxie, praxiisubstantiv feminin
- 1. Adaptare a mișcărilor motorii ale omului în vederea unui scop. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- praxie DEX '09 DEX '98 DN
praxieelement de compunere, sufix
- 1. Element de compunere cu semnificația „acțiune, deprindere”. DETS
etimologie:
- praxis DETS
praxielement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „acțiune”, „practică”, „practic”. MDA2 DN MDN '00 DETS
etimologie:
- praxi(o)-, -praxie MDA2 MDN '00
- praxis DN MDN '00 DETS
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.