14 definiții pentru prăpădenie prădenie prăpădanie prăpădienie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂPĂDÉNIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate provoca (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie.

prăpădenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 23v/4 / V: (reg) prăd~, ~danie, ~die~ / Pl: ~ii / E: prăpădi + -enie] 1 (Îvp) Prăpăd (1). 2 (Îs) ~ia pământului (sau ~ia lui Dumnezeu) Se spune despre o nenorocire îngrozitoare. 3 (Îlav) De ~ În mare cantitate și producând mari pagube. 4 (Îal; șîf de ~ia pământului) Extrem de tare. 5-6 (Reg) Prăpăd (5-6). 7 (Îlav) De ~ Extrem de mult.

PRĂPĂDÉNIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate pricinui (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie.

PRĂPĂDÉNIE, prăpădenii, s. f. Stricăciune, pagubă, distrugere; prăpăd. Atît se stricase acum grădina, încît nu mai era chip a o drege... Mînia grădinarului trecu orice hotare, cînd veni și văzu acea mare prăpădenie. ISPIRESCU, L. 152. ◊ Expr. Prăpădenia pămîntului = ceva nemaipomenit, grozav; foarte mult. S-aude că au venit turcii și tatarii cită frunză și iarbă, prăpădenia pămîntului. SADOVEANU, O. I 487. ♦ Situație grea, primejdie mare, amenințătoare. Iacă mătușa Mărioara c-o jordie în mînă, la tulpina cireșului!.. scoboară-te jos, tălharule, că te-oi învăța eu! Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie! CREANGĂ, A. 49. ♦ (Concretizat) Cauză care distruge, nimicește. Se vede că acesta-i prăpădenia apelor, vestitul Setilă, fiul secetei. CREANGĂ, P. 242.

PRĂPĂDÉNIE ~i f. v. PRĂPĂD. /a (se) prăpădi + suf. ~enie

prăpădenie f. exterminare: prăpădenia pământului.

prăpădénie f. (d. prăpădesc). Peire, nimicire, dezastru: e prăpădenie (grozav de cald orĭ de frig orĭ ploŭă grozav). V. pacoste.

prăpădanie sf vz prăpădenie[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz prăpădanie LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăpădénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpădénia (-ni-a), g.-d. prăpădénii, art. prăpădéniei

prăpădénie s. f. (sil. -ni-e), art. prăpădénia (sil. -ni-a), g.-d. prăpădénii, art. prăpădéniei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂPĂDÉNIE s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.

prăpădenie s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE.

Intrare: prăpădenie
prăpădenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăpădenie
  • prăpădenia
plural
genitiv-dativ singular
  • prăpădenii
  • prăpădeniei
plural
vocativ singular
plural
prădenie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăpădanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăpădienie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.