11 definiții pentru prădalnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic.

prădalnic, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 22 / Pl: ~ici, ~ice / E: pradă + -alnic] 1 Care jefuiește, deposedează pentru a se îmbogăți Si: jefuitor. 2 (Pex; d. acțiuni ale oamenilor) Care are caracter de jaf, de distrugere. 3 (D. animale) Care trăiește din pradă Si: răpitor. 4 (Pex; d. acțiuni, manifestări etc. ale animalelor) Care are caracter de pradă (11), de răpire.

PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic.

PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -e, adj. 1. Care are caracter de jaf, care stoarce, exploatează, oprimă pentru a se îmbogăți. La jefuirea sîngeroasă a muncitorilor minieri se adăuga exploatarea prădalnică a bogățiilor carbonifere ale țării. GHEORHIU-DEJ, ART. CUV. 469. (Fig.) Nu-i venea încă a crede că a scăpat de prigoana prădalnicei cadențe. C. PETRESCU, A. R. 58. ◊ (Substantivat) Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă, răpitor. Sub cerul de primăvară, Vulturul prădalnic zboară. DEȘLIU, M. 67. Și vulturi mari, prădalnici, cu gheare înarmați, S-adună, lăsînd puii pe vîrfuri de Carpați. ALECSANDRI, P. A. 129.

PRĂDÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care pradă; cu caracter de jaf; hoțesc. 2) (despre păsări, animale) Care se hrănesc din pradă. /a prăda + suf. ~alnic

prădalnic a. răpitor: corbul negru și prădalnic AL.

prădálnic, -ă adj. (d. pradă și suf. -alnic). Prădător, jăfuitor: Tătariĭ prădalnicĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice

prădálnic adj. m., pl. prădálnici; f. sg. prădálnică, pl. prădálnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂDÁLNIC adj. 1. jefuitor. (Armată ~.) 2. v. răpitor.

PRĂDALNIC adj. 1. jefuitor. (Armată ~.) 2. răpitor, (înv.) rapace, răpicios. (Păsări ~.)

Intrare: prădalnic
prădalnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădalnic
  • prădalnicul
  • prădalnicu‑
  • prădalnică
  • prădalnica
plural
  • prădalnici
  • prădalnicii
  • prădalnice
  • prădalnicele
genitiv-dativ singular
  • prădalnic
  • prădalnicului
  • prădalnice
  • prădalnicei
plural
  • prădalnici
  • prădalnicilor
  • prădalnice
  • prădalnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prădalnic învechit

  • 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hoțesc jefuitor, -oare attach_file 3 exemple
    exemple
    • La jefuirea sîngeroasă a muncitorilor minieri se adăuga exploatarea prădalnică a bogățiilor carbonifere ale țării. GHEORHIU-DEJ, ART. CUV. 469.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu-i venea încă a crede că a scăpat de prigoana prădalnicei cadențe. C. PETRESCU, A. R. 58.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rapace răpicios răpitor attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sub cerul de primăvară, Vulturul prădalnic zboară. DEȘLIU, M. 67.
      surse: DLRLC
    • Și vulturi mari, prădalnici, cu gheare înarmați, S-adună, lăsînd puii pe vîrfuri de Carpați. ALECSANDRI, P. A. 129.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pradă + sufix -alnic.
    surse: DEX '98 DEX '09