4 definiții pentru prădalică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dreptul domniei de a lua pe seama sa averea celor morți fără urmași de sex bărbătesc. – Din sl. prădalica.

prădalică sf [At: MIHĂILĂ, D. / Pl: ~ice / E: slv прьдалика] (Înv) 1 Nume dat în sec. XV-XVI, în Țara Românească, moșiei1 care, în momentul stingerii descendenței pe linie masculină, trecea în stăpânirea domniei. 2 Drept al domniei de a lua pe seama sa averea celor morți fară urmași de sex masculin.

PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În evul mediu, în Țara Românească) Bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a proprietarului. – Din sl. prădalica.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prădálică s. f., g.-d. art. prădálicei; pl. prădálice

Intrare: prădalică
prădalică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădalică
  • prădalica
plural
  • prădalice
  • prădalicele
genitiv-dativ singular
  • prădalice
  • prădalicei
plural
  • prădalice
  • prădalicelor
vocativ singular
plural

prădalică

etimologie: