prădalică sf [At: MIHĂILĂ, D. / Pl: ~ice / E: slv прьдалика] (Înv) 1 Nume dat în sec. XV-XVI, în Țara Românească, moșiei¹ care, în momentul stingerii descendenței pe linie masculină, trecea în stăpânirea domniei. 2 Drept al domniei de a lua pe seama sa averea celor morți fară urmași de sex masculin.