19 definiții pentru povață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POVÁȚĂ, povețe, s. f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială. ◊ Loc. adj. și adv. De povață = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumă, sfătuiește pe cineva. – Cf. pol. powodca „conducător”.

povață sf [At: (a. 1644) GCR I, 113/23 / V: (reg) ~văț sn, (înv) ~viață, ~voață / Pl: ~vețe, (rar) ~veți, (înv) ~țe, ~văți / E: pn powodca] 1 Povățuitor (1). 2 (Înv; îla) De ~ Care servește drept îndrumător, povățuitor. 3 (Înv; spc) Călăuză. 4 Îndrumare, sfat etc. dat cuiva sau primit de la cineva în legătură cu luarea unei hotărâri într-o situație dificilă, în adoptarea unei atitudini, în rezolvarea unei situații, pentru atingerea unui scop etc. Si: (înv) îndemn, povățuire (2), povățuială, povățuitură. 5 (Îla) De ~ Care servește cuiva ca îndrumare, ca sfat, ca îndemn. 6 (Reg; îe) A pune (pe cineva) la ~ A îndemna pe cineva la rău. 7 (Reg; îe) A avea ~ bună A fi cumpătat, chibzuit. 8 (Rar) Exemplu, model urmat de cineva. 9 (Înv) Conducere. 10 (Înv) Orientare. 11 (Înv) Directivă. 12 (Înv) Lege, normă cu caracter obligatoriu. 13 (Îvr; spc) Conducere a unui vehicul. 14 (Îvr; îf povoață) Persoană care conduce un vehicul.

POVÁȚĂ, povețe, s. f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială. ◊ Loc. adj. și adv. De povață = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumează, sfătuiește pe cineva. – Cf. pol. powodca „conducător”.

POVÁȚĂ, povețe, s. f. Sfat, îndrumare. Spune-mi mie ce te doare Și de ce ești trist la față? Poate eu voi fi în stare Să-ți ajut cu vreo povață. IOSIF, V. 86. Nu te mai întoarce-acasă! Eu pe drum te voi petrece Cu povești și cu povețe. COȘBUC, P. I 164. ♦ (Neobișnuit) Exemplu, model, pildă. Dacă d-sa spune lucruri așa de nelogice... vina e, nu atît a d-sale, cît a esteticei transcendentale care i-a slujit de povață. GHEREA, ST. CR. II 54. – Pl. și: (regional) poveți (ISPIRESCU, L. 13, ALEXANDRESCU, P. 47). – Variantă: (regional) povăț, povățuri (CREANGĂ, O. A. 97), s. n.

POVÁȚĂ povéțe f. Învățătură menită să călăuzească pe cineva în diverse situații; sfat; îndrumare. ~ părintească.De ~ ca îndrumare. /<pol. powodica

POVAȚĂ s.f. (Mold., Olt). Conducător, Îndrumător, povâțuitor. A: Căzacii carii era în Litva, avîndu povață pre un Berilă, au intrat de au prădat în Țara Moscului. N. COSTIN; cf. DOSOFTEI, PS; PSEUDO-AMIRAS. B: Și nu faci pacoste numai ție unuia, ce și fratelui tău ești povață cătră păcat. CAZANIE 1644; cf. MARDARIE, 229. ♦ {Mold., Trans. SV) Ghid, călăuză. A: Iliaș-Vodă ... avînd povoață pre un turc au mers la Brațlav. URECHE; cf. M. COSTIN. ◊ Fig. Și dzua le-au pus nuor povață, Prin pustie de-au mărs fără greață. DOSOFTEI, PS.; cf. CANTEMIR, HR. C: (Fig.) Legea povață ne-au fost spre H[risto]s. N. TEST. (1648). ♦ (Mold.) Persoană care conduce un vehicul. Deaca să îneacă cîrmaciul, și să stinge lumina și piare povoața, ce nedeajde va mai hi ... celora ce sămt în corabie? VARLAAM. Variante: poroață (VARLAAM, URECHE). Etimologie: pol. powodca. Cf. chivernisitor, chivernitor, hotnog (2), ispravnic (1), nacealnic.

povață f. 1. conducere: sub povața celui mai vestit din voevozii lor BĂLC.; 2. consiliu: a da povețe. [Tras din slav. POVESTI, a conduce].

pováță f., pl. ețe (pol. powodca, rus. povodéc, gen. -dcá, conductor, d. povoditĭ, povestĭ, a conduce. V. pevedesc, podvod). Vechĭ. Conducător, conducere. Azĭ. Sfat: a da cuĭva o povață.

POVẮȚ s. n. v. povață.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

povață (pop.) s. f., g.-d. art. poveței; pl. povețe

pováță s. f., g.-d. art. povéței; pl. povéțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POVÁȚĂ s. v. călăuză, comandă, conducere, îndrumător, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, șefie.

POVÁȚĂ s. 1. v. sfat. 2. v. recomandare.

POVAȚĂ s. 1. îndemn, îndrumare, învățătură, povățuire, sfat, vorbă, (pop.) învăț, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gînd, povățuială, povățuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat toate ~.) 2. precept, recomandare, recomandație, sfat. (Diverse ~ de igienă.)

povață s. v. CĂLĂUZĂ. COMANDĂ. CONDUCERE. ÎNDRUMĂTOR. POVĂȚUITOR. SFĂTUITOR. SFETNIC. ȘEFIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pováță (povéțe), s. f.1. (Înv.) Călăuzitor, persoană care conduce. – 2. (Înv.) Acțiunea de a îndruma. – 3. Sfat, îndemn, orientare. Sl., cf. pol. powodca „călăuză”, rus. povodec „călăuză”, bg. povodica, din sl. povesti, povedą „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Weigand, BA, III, 109). Pentru fonetism (povață), cf. Graur, BL, III, 47. Legătură cu sl. pavĭcĭ „drum” (Crețu 358) este improbabilă. – Der. povăț, s. n. (Mold., sfat); povățui, vb. (a sfătui; a conduce, a călăuzi); povățuitor, s. m. (înv., comandant; sfetnic).

Intrare: povață
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povață
  • povața
plural
  • povețe
  • povețele
genitiv-dativ singular
  • povețe
  • poveței
plural
  • povețe
  • povețelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povăț
  • povățul
  • povățu‑
plural
  • povățuri
  • povățurile
genitiv-dativ singular
  • povăț
  • povățului
plural
  • povățuri
  • povățurilor
vocativ singular
plural
poviață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
povoață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

povață, povețesubstantiv feminin

  • 1. popular Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spune-mi mie ce te doare Și de ce ești trist la față? Poate eu voi fi în stare Să-ți ajut cu vreo povață. IOSIF, V. 86. DLRLC
    • format_quote Nu te mai întoarce-acasă! Eu pe drum te voi petrece Cu povești și cu povețe. COȘBUC, P. I 164. DLRLC
    • 1.1. Persoană care îndrumă, sfătuiește pe cineva. DEX '09
    • 1.2. neobișnuit Exemplu, model, pildă. DLRLC
      • format_quote Dacă d-sa spune lucruri așa de nelogice... vina e, nu atît a d-sale, cît a esteticei transcendentale care i-a slujit de povață. GHEREA, ST. CR. II 54. DLRLC
  • comentariu regional Plural și: poveți. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.