10 definiții pentru povățuitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POVĂȚUITÓR, -OÁRE, povățuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.; adesea adjectival) Persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumă, călăuzește. ♦ Ceea ce servește cuiva drept călăuză, îndrumător. [Pr.: -țu-i-] – Povățui + suf. -tor.

POVĂȚUITÓR, -OÁRE, povățuitori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzește. ♦ Ceea ce servește cuiva drept călăuză, îndrumător. [Pr.: -țu-i-] – Povățui + suf. -tor.

POVĂȚUITÓR2 ~oáre (~óri,~oáre) m. și f. Persoană care povățuiește, care dă sfaturi; sfătuitor. [Sil. -țu-i-] /a povățui + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

povățuitoare (pop.) (desp. -țu-i-) s. f., g.-d. art. povățuitoarei; pl. povățuitoare

povățuitoare (pop.) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. povățuitoarei; pl. povățuitoare

povățuitoáre s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. povățuitoárei; pl. povățuitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POVĂȚUITÓR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.

POVĂȚUITÓR s., adj. 1. s. v. îndrumător. 2. s. v. sfetnic. 3. adj., s. v. îndrumător. 4. adj. îndrumător, sfătuitor, (înv.) învățător. (Carte ~oare.)

povățuitor s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF.

POVĂȚUITOR s., adj. 1. s. călăuză, îndrumător, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.) 2. s. consilier, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) 3. adj., s. călăuzitor, îndrumător, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 4. adj. îndrumător, sfătuitor, (înv.) învățător. (Carte ~.)

Intrare: povățuitoare
  • silabație: -țu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povățuitoare
  • povățuitoarea
plural
  • povățuitoare
  • povățuitoarele
genitiv-dativ singular
  • povățuitoare
  • povățuitoarei
plural
  • povățuitoare
  • povățuitoarelor
vocativ singular
  • povățuitoare
  • povățuitoareo
plural
  • povățuitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

povățuitor, povățuitorisubstantiv masculin
povățuitoare, povățuitoaresubstantiv feminin

  • 1. popular adesea (și) adjectival Persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumă, călăuzește. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Deoarece insă rolurile de povățuitor îl măguleau, se sili să găsească un sfat bun. REBREANU, I. 110. DLRLC
    • format_quote Fata împăratului... se gîndi mai întîi pe care din boierii cei bătrîni să ia de povățuitor. ISPIRESCU, L. 15. DLRLC
    • format_quote N-avem nicidecum pretenția a fi priviți ca niște legiuitori sau cel puțin ca niște povățuitori. NEGRUZZI, S. I 337. DLRLC
    • format_quote învechit În om două sînt stăpîne puteri împărățitoare: Una ca să zădărească, alta povățuitoare. CONACHI, P. 276. DLRLC
    • 1.1. Ceea ce servește cuiva drept călăuză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu asemăn a mea stare cu a unui călător, Care, neștiindu-și drumul, fără povățuitor, Se oprește p-o cîmpie și, cu totul întristat, Drumuri vede, dar nu știe care e adevărat. ALEXANDRESCU, P. 48. DLRLC
  • 2. învechit Abecedar. DLRLC
    sinonime: abecedar
    • format_quote cu pronunțare regională Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică de institutorii Gh. Ienăchescu și Ion Creangă. DLRLC
etimologie:
  • Povățui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.