28 de definiții pentru potroacă potroc (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.

POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.

POTROÁCĂ2, potroace, s. f. (Bot.) Țintaură. Amar ca potroaca, ȘEZ. XV 110.

POTROÁCĂ1 s. f. v. potroc.

potroácă1 (plantă) (reg.) (po-troa-) s. f., g.-d. art. potroácei; pl. potroáce

POTROÁCĂ s. v. fierea-pământului.

POTROÁCĂ s. v. avrămeasă, avrămească, veninariță.

potroácă (potroáce), s. f.1. Ciorbă acră cu măruntaie de pasăre. – 2. Acru, sărat, exagerat de picant. – 3. Albăstriță (Erythrea centaurum). – 4. Veninariță (Gratiola officinalis). – Var. Mold. potroc. Rus. potroch „ciorbă de burtă” (Cihac, II, 282). – Der. potrocea (var. potrocuță), s. f. (albăstriță).

POTROÁCĂ f. 1) Măruntaie de pasăre (cap, pipotă, ficat etc.). 2) Ciorbă acrișoară pregătită din aceste măruntaie. 3) Mâncare foarte sărată. /<ucr. potroh

potroácă2, potroáce, s.f. (reg.) 1. vin acru; băutură cu gust rău. 2. mâncare prea acră sau prea sărată.

potroácă1 s.f. (reg.) 1. plantă erbacee medicinală, cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă; țintaură, frigurică, fierea-pământului etc. 2. albăstriță (plantă). 3. ghințură (plantă). 4. veninariță (plantă). 5. ghizdei (plantă).

potroacă f. plantă ce crește prin fânețe, având o floare roșiatică (Erythraea centaurium). [Pol. PATROCH, mac].

potroácă (oa dift.) f., pl. e (d. potroc). Est. Fĭerea pămîntuluĭ (V. fĭere). Ilf. Veninariță (V. veninariță). Adv. Vest. Sărat potroacă, foarte sărat (slatină, morugă).

POTRÓC s. n. v. potroacă.

POTRÓC s. n. v. potroacă.

POTRÓC, potroace, s. n. 1. Ciorbă de pasăre, înăcrită cu borș sau cu zeamă de varză. Cînd am trecut încolo, aveai un potroc de cucoș, frate Ene!... îngînă cu duioșie Răducan. SADOVEANU, O. I 486. Aduceau tuslamalele și potroacele în castroane aburinde. I. BOTEZ, ȘC. 24. Potrocul se face și cu moare de curechi, și se lasă cam acruț, mai ales cînd gospodarul e mahmur. ȘEZ. VI 73. ♦ (Numai la pl.) Măruntaie de pasăre care se pun în această ciorbă. Ea are să-i fiarbă o ciorbă de potroace. C. PETRESCU, Î. II 221. 2. (În forma potroacă) Mîncare foarte sărată. – Variantă: potroacă s. f.

POTROPÓP s. m. v. protopop.

potroáce (măruntaie) (po-troa-) s. n. pl.

potróc (ciorbă) (înv., pop.) (po-troc) s. n., pl. potroáce

potróc2 s.n. (reg.; în expr.) a băga în potroc = a ascunde ceva bine (spre a nu fi găsit).

potróc3, -oácă, adj. (înv.; despre lovituri) care este foarte tare, foarte puternic.

arată toate definițiile

Intrare: potroacă
  • silabație: -troa-
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potroa
  • potroaca
plural
  • potroace
  • potroacele
genitiv-dativ singular
  • potroace
  • potroacei
plural
  • potroace
  • potroacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potroc
  • potrocul
  • potrocu‑
plural
  • potroace
  • potroacele
genitiv-dativ singular
  • potroc
  • potrocului
plural
  • potroace
  • potroacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)