11 definiții pentru potențialitate

POTENȚIALITÁTE s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este potențial. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. potentialité.

POTENȚIALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea, calitatea a ceea ce este potențial. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. potentialité.

POTENȚIALITÁTE s. f. Însușirea, calitatea a ceea ce este potențial.

potențialitáte (-ți-a-) s. f., g.-d. art. potențialitắții

potențialitáte s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. potențialității

POTENȚIALITÁTE s. v. posibilitate.

POTENȚIALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este potențial. [Cf. fr. potentialité].

POTENȚIALITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este potențial. (< fr. potentialité)

POTENȚIALITÁTE f. Caracter potențial. [Sil. -ți-a-] /<fr. potentialité


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POTENȚIALITÁTE s. posibilitate, probabilitate, virtualitate. (~ cîștigării competiției.)

POTENȚIALITÁTE (‹ fr.) s. f. Însușirea, calitatea a ceea ce este potențial (1). ♦ În prezent, capacitatea de ordin secund a unui obiect sau a unei persoane de a dobândi, dezvolta sau recupera capacitatea de ordin prim; astfel, copilul nou-născut are o p. de a vorbi o limbă oarecare, ceea ce înseamnă că are capacitatea, absentă, de exemplu, la puiul de cimpanzeu, de a dobândi abilitatea de a vorbi acea limbă, realizarea acestei p. constituind dobândirea capacității de prim ordin.

Intrare: potențialitate
potențialitate
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular potențialitate potențialitatea
plural
genitiv-dativ singular potențialități potențialității
plural
vocativ singular
plural