2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTENȚIÁL, -Ă, (I) potențiali, -e, adj., (II) potențiale, s. n. I. Adj. 1. Care are în sine toate condițiile esențiale pentru realizare, care există ca posibilitate, care există în mod virtual. ◊ Energie potențială = energia pe care o poate dezvolta un corp prin mișcarea sa liberă din poziția în care se află până la un indice de referință.(Gram.; despre moduri, propoziții etc.) Care prezintă o acțiune ca posibilă, fără să precizeze dacă se realizează sau nu. II. S. n. 1. Mărime fizică a cărei variație în spațiu și timp caracterizează un câmp fizic și permite determinarea acestuia. Potențial electric = mărime a cărei variație caracterizează câmpul electric. Potențial de electrod = diferența de potențial dintre un metal și o soluție electrolitică în contact cu metalul. Potențial de ionizare = diferența de potențial necesară accelerării unui electron încât, prin ciocnirea cu un atom sau cu o moleculă, să provoace ioni- zarea acestuia. 2. (Astron.; în sintagma) Potențial terestru = geopotențial. 3. (Biol.; în sintagma) Potențial de înmulțire = capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi (foarte) prolifice. 4. Capacitate de muncă, de producție, de acțiune; randamentul calitativ și cantitativ al unei munci;p. ext. forță, putere. [Pr.: -ți-al] – Din fr. potentiel.

potențial, ~ă [At: PONI, F. 204 / P: ~ți-al / Pl: (13-15, 17-19) ~i, ~e, (1-12) ~e / E: fr potentiel] 1 sn Mărime asociată unui sistem fizic, a cărei variație în spațiu și timp permite caracterizarea și determinarea unui câmp fizic sau a unei variații de energie. 2 sn Funcție asociată unui câmp fizic, dependentă de coordonatele de poziție, care servește la obținerea prin derivare a intensității câmpului fizic respectiv. 3 sn (Fiz; îs) ~ electric Mărime a cărei variație caracterizează câmpul electric. 4 sn (Fiz; Chm; îs) ~ de electrod Diferență de potențial (1) dintre un metal și o soluție electrolitică în contact cu metalul. 5 sn (Fiz; Chm; îs) ~ de ionizare Diferență de potențial (1) necesară accelerării unui electron astfel încât, prin ciocnirea cu un atom sau cu o moleculă, să provoace ionizarea acestuia. 6 sn (Ast; îs) ~ terestru Geopotențial. 7 sn (Blg; îs) ~ de înmulțire Capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi foarte prolifice. 8 sn (Urmat de determinări care arată domeniul, felul) Capacitate de muncă, de producție, de acțiune. 9 sn Randament calitativ și cantitativ al unei munci. 10 sn (Pex) Nivel. 11 sn Forță. 12 sn (Îs) ~ de război Capacitate militară a unui stat. 13 a Care are în sine toate condițiile pentru realizare. 14 a Care există în mod virtual, ca posibilitate. 15 a (Îs) Energie ~ă Energie pe care o poate dezvolta un corp aflat în mișcare liberă din poziția în care se află până la un nivel de referință. 16 av În mod virtual. 17 a (Grm; d. moduri, propoziții etc.) Care prezintă o acțiune ca posibilă fără să precizeze dacă se realizează sau nu. 18 a (Grm; d. moduri, propoziții etc.) Care exprimă o posibilitate. 19 a (Rar; d. moduri) Prezumtiv.

POTENȚIÁL, -Ă, (I) potențiali, -e, adj., (II) potențiale, s. n. I. Adj. 1. Care are în sine toate condițiile esențiale pentru realizare, care există ca posibilitate, care există în mod virtual. ◊ Energie potențială = energia pe care o poate dezvolta un corp prin mișcarea lui din poziția în care se află până la un indice de referință. 2. (Gram.; despre moduri, propoziții etc.) Care prezintă o acțiune posibilă, fără să precizeze dacă se realizează sau nu. II. S. n. 1. Mărime fizică a cărei variație în spațiu și timp caracterizează un câmp fizic și permite determinarea acestuia. ◊ Potențial electric = mărime a cărei variație caracterizează câmpul electric. Potențial de electrod = diferența de potențial dintre un metal și o soluție electrolitică în contact cu metalul. Potențial de ionizare = diferența de potențial necesară accelerării unui electron încât, prin ciocnirea cu un atom sau cu o moleculă, să provoace ionizarea acestuia. 2. (Astron.; în sintagma) Potențial terestru = geopotențial. 3. (Biol.; în sintagma) Potențial de înmulțire = capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi (foarte) prolifice. 4. Capacitate de muncă, de producție, de acțiune; randamentul calitativ și cantitativ al unei munci; p. ext. forță, putere. [Pr.: -ți-al] – Din fr. potentiel.

POTENȚIÁL 2, -Ă, potențiali, -e, adj. 1. (Fiz.) Care poate dezvolta sau produce un efect. Energie potențială= capacitate în stare latentă de a dezvolta energie (electrică, mecanică etc.). 2. Care poate exista, poate deveni sau se poate manifesta. Adversar potențial..

POTENȚIÁL1, (2) potențiale, s. n. 1. (Fiz.) Capacitatea de a produce o manifestare energetică, un lucru mecanic etc. ◊ Potențial electric = capacitatea unei sarcini electrice de a dezvolta energie electrică. 2. Capacitate, nivel de dezvoltare a unei forțe; însușire pozitivă, capabilă de a se manifesta. Dragostea lui Mihail Eminescu pentru patrie se vădește și în pasiunea cu care a cercetat comorile vechii poezii populare, înnoind-o și ridicînd-o la un înalt potențial artistic. SADOVEANU, E. 78. Potențial de război (sau militar) – capacitatea militară a unei țări; totalitatea resurselor economice și tehnice, precum și cadrele de care dispune forța armată a acelei țări. – Pronunțat: -ți-al.

POTENȚIÁL, -Ă adj. 1. A cărui forță este în stare latentă. ♦ Energie potențială = energie pe care o posedă un corp capabil de a produce o manifestare energetică. 2. Posibil; presupus posibil. ♦ Propoziție potențială = propoziție care exprimă posibilitatea realizării unei acțiuni fără a preciza dacă aceasta se realizează sau nu. // s.n. 1. (Fiz.) Capacitatea de a produce o manifestare energetică, un lucru mecanic. 2. Capacitate de dezvoltare, de desfășurare a unei forțe, a unei activități; putere. ♦ Potențial de război = capacitatea militară a unui stat. 3. Mod verbal care prezintă acțiunea ca posibilă. [Pron. -ți-al, pl. -le, -luri. / cf. fr. potentiel, lat. potentialis].

POTENȚIÁL, -Ă I. adj. 1. care există ca posibilitate, în mod virtual. ♦ energie ~ă = energie pe care o posedă un corp capabil de a produce o manifestare energetică. ◊ (adv.) în mod virtual, presupus posibil. 2. (despre moduri, propoziții etc.) care prezintă o acțiune posibilă, fără a preciza dacă aceasta se realizează sau nu. II. s. n. 1. capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetică, un lucru mecanic. 2. capacitate de dezvoltare, de desfășurare a unei activități; nivel; forță, putere. ♦ ~ de război = capacitatea militară a unui stat. 3. ~ de înmulțire = capacitatea unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice. (< fr. potentiel)

POTENȚIÁL2 n. 1) fiz. Funcție cu caracter scalar sau vectorial care caracterizează proprietățile energetice ale câmpurilor. 2) Capacitate (a unei persoane, societăți, țări) de a realiza ceva într-un anumit domeniu. 3) gram. Mod personal al verbului care prezintă acțiunea ca posibilă, fără a preciza, dacă se realizează sau nu. 4) Forță de acțiune; putere lăuntrică. ~ militar. [Sil. -ți-al] /<fr. potentiel

POTENȚIÁL1 (~i, ~e) Care există în potență; care conține toate condițiile esențiale de realizare; virtual. Element ~. Cataclism ~. [Sil. -ți-al] /<fr. potentiel

potențial a. care există în puterea, în cauza sa și nu în fapt. ║ n. mod verbal care exprimă posibilitatea.

*potențiál, -ă adj. (lat. potentialis, d. potentia, putință, putere). Fiz. Care poate dezvolta putere maĭ tîrziŭ: energie potențială. Gram. Care arată posibilitatea condițională a acțiuniĭ: conjunctivu potențial latin. S. n., pl. e. Potențial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potențiál1 (-ți-al) adj. m., pl. potențiáli; f. potențiálă, pl. potențiále

potențiál2 (-ți-al) s. n., pl. potențiále

potențiál s. n. (sil. -ți-al), pl. potențiále

potențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. potențiáli; f. sg. potențiálă, pl. potențiále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTENȚIÁL adj., s. 1. adj. v. posibil. 2. adj. v. latent. 3. s. v. capacitate. 4. s. v. randament.

POTENȚIAL adj., s. 1. adj. posibil, probabil, virtual. (Cîștigător ~ al unei competiții.) 2. s. capacitate. (~ de muncă.) 3. s. randament. (A crescut ~ producției.)

Potențial ≠ nepotențial


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

POTENȚIÁL, -Ă adj. (cf. fr. potentiel, lat. potentialis): în sintagmele conjunctiv potențial, enunțiativă potențială, interogativă potențială, mod potențial și propoziție potențială (v.).

POTENȚIÁL s. n. (< adj. potențial, -ă, cf. fr. potentiel, lat. potentialis): aspect al modului condițional-optativ-potențial, care prezintă acțiunea ca posibilă, ca realizabilă, în prezent sau în trecut fără însă a preciza dacă se realizează sau nu, ca în exemplele „Când îi vezi așa, ai zice” („ai putea zice”) „că n-au griji”, „Cine ar fi crezut” („ar fi putut crede”) „că ea este capabilă de așa ceva?”

arată toate definițiile

Intrare: potențial (adj.)
potențial (adj.) adjectiv substantiv neutru
  • silabație: -ți-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potențial
  • potențialul
  • potențialu‑
  • potenția
  • potențiala
plural
  • potențiali
  • potențialii
  • potențiale
  • potențialele
genitiv-dativ singular
  • potențial
  • potențialului
  • potențiale
  • potențialei
plural
  • potențiali
  • potențialilor
  • potențiale
  • potențialelor
vocativ singular
plural
Intrare: potențial (pl. -uri)
potențial (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potențial
  • potențialul
  • potențialu‑
plural
  • potențialuri
  • potențialurile
genitiv-dativ singular
  • potențial
  • potențialului
plural
  • potențialuri
  • potențialurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)