2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTENȚÁRE, potențări, s. f. Acțiunea de a (se) potența și rezultatul ei. – V. potența.

POTENȚÁRE, potențări, s. f. Acțiunea de a (se) potența și rezultatul ei. – V. potența.

potențare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 47 / Pl: ări / E: potența] 1-4 Dobândire (a unei precizii,) (a unei intensități,) (a unei amplori sau) a unei puteri mai mari. 5 (Mat; nob) Ridicare a unui număr la putere.

POTENȚÁRE, potențări, s. f. Acțiunea de a potența; intensificare, întărire. D. Bogdan citează un monolog din Macbeth, pentru a arăta că în artă nu e vorba de imitarea naturii, imitarea realității, ci de potențarea realității. GHEREA, ST. CR. II 47.

POTENȚÁRE s.f. Acțiunea de a potența și rezultatul ei. [< potența].

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.

potența [At: CARAGIALE, O. III, 68 / V: (îvr) ~ția / Pzi: ez / E: potență] 1-2 vtr (A face să dobândească sau) a dobândi o amploare mai mare, o intensitate, o forță, o putere mai ridicată, o precizie, o delimitare etc. mai accentuată Si: a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) lărgi, a (se) mări. 3 vt (Mat; nob) A înmulți un număr cu el însuși. 4 vt (Mat; nob) A ridica la o putere.

potenția v vz potența[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz potență LauraGellner

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. A întări, a intensifica, a mări; a accentua. Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104.

POTENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].

POTENȚÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)

A POTENȚÁ ~éz tranz. A face să se potențeze. /Din potență

A SE POTENȚÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

potențare s. f., g.-d. art. potențării; pl. potențări

potențare s. f., g.-d. art. potențării; pl. potențări

potențáre s. f., g.-d. art. potențării; pl. potențări

potența (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. potențez, 3 potențea; conj. prez. 1 sg. să potențez, 3 să potențeze

potența (a ~) vb., ind. prez. 3 potențea

potențá vb., ind. prez. 1 sg. potențéz, 3 sg. și pl. potențeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTENȚÁRE s. v. accentuare, evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere.

POTENȚARE s. amplificare, intensificare, întărire, mărire. (~ unei mărimi fizice.)

potențare s. v. ACCENTUARE. EVIDENȚIERE. ÎNTĂRIRE. MARCARE. RELEVARE. RELIEFARE. SUBLINIERE.

POTENȚÁ vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

potența vb. v. ACCENTUA. EVIDENȚIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.

POTENȚA vb. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) mări. (A ~ valoarea unei mărimi fizice.)

Intrare: potențare
potențare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potențare
  • potențarea
plural
  • potențări
  • potențările
genitiv-dativ singular
  • potențări
  • potențării
plural
  • potențări
  • potențărilor
vocativ singular
plural
Intrare: potența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potența
  • potențare
  • potențat
  • potențatu‑
  • potențând
  • potențându‑
singular plural
  • potențea
  • potențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potențez
(să)
  • potențez
  • potențam
  • potențai
  • potențasem
a II-a (tu)
  • potențezi
(să)
  • potențezi
  • potențai
  • potențași
  • potențaseși
a III-a (el, ea)
  • potențea
(să)
  • potențeze
  • potența
  • potență
  • potențase
plural I (noi)
  • potențăm
(să)
  • potențăm
  • potențam
  • potențarăm
  • potențaserăm
  • potențasem
a II-a (voi)
  • potențați
(să)
  • potențați
  • potențați
  • potențarăți
  • potențaserăți
  • potențaseți
a III-a (ei, ele)
  • potențea
(să)
  • potențeze
  • potențau
  • potența
  • potențaseră
potenția
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potențare, potențărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) potența și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote D. Bogdan citează un monolog din Macbeth, pentru a arăta că în artă nu e vorba de imitarea naturii, imitarea realității, ci de potențarea realității. GHEREA, ST. CR. II 47. DLRLC
etimologie:
  • vezi potența DEX '09 DEX '98 DN

potența, potențezverb

  • 1. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104. DLRLC
etimologie:
  • potență DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.