2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTULÁRE, postulări, s. f. Faptul de a postula.V. postula.

postulare sf [At: VIANU, P. 177 / Pl: ~lări / E: postula] (Rar) Formulare a unui postulat (7).

POSTULÁRE, postulări, s. f. (Livr.) Faptul de a postula.V. postula.

POSTULÁRE s.f. Acțiunea de a postula și rezultatul ei; postulație. [< postula].

POSTULÁ, postulez, vb. I. Tranz. A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din fr. postuler.

postula vt [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: ~lez / E: fr postuler] (Liv) 1 A cere cu insistență Si: a solicita. 2 A considera, a formula sau a propune ca postulat. 3 A da unei afirmații sau demonstrații caracter de postulat.

POSTULÁ, postulez, vb. I. Tranz. (Livr.) A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din fr. postuler.

POSTULÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A cere cu insistență. 2. A da unei afirmații caracter de postulat. [< fr. postuler, lat. postulare].

POSTULÁ vb. tr. 1. a cere cu insistență. 2. a da unei afirmații sau demonstrații caracter de postulat. (< fr. postuler, lat. postulare)

A POSTULÁ ~éz tranz. livr. (afirmații, demonstrații) A formula în calitate de postulat. /<fr. postuler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

postulá (a ~) vb., ind. prez. 3 postuleáză

postulá vb., ind. prez. 1 sg. postuléz, 3 sg. și pl. postuleáză

Intrare: postulare
postulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postulare
  • postularea
plural
  • postulări
  • postulările
genitiv-dativ singular
  • postulări
  • postulării
plural
  • postulări
  • postulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: postula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • postula
  • postulare
  • postulat
  • postulatu‑
  • postulând
  • postulându‑
singular plural
  • postulea
  • postulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • postulez
(să)
  • postulez
  • postulam
  • postulai
  • postulasem
a II-a (tu)
  • postulezi
(să)
  • postulezi
  • postulai
  • postulași
  • postulaseși
a III-a (el, ea)
  • postulea
(să)
  • postuleze
  • postula
  • postulă
  • postulase
plural I (noi)
  • postulăm
(să)
  • postulăm
  • postulam
  • postularăm
  • postulaserăm
  • postulasem
a II-a (voi)
  • postulați
(să)
  • postulați
  • postulați
  • postularăți
  • postulaserăți
  • postulaseți
a III-a (ei, ele)
  • postulea
(să)
  • postuleze
  • postulau
  • postula
  • postulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)