10 definiții pentru postulantă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTULÁNT, -Ă, postulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care cere un post2 (1), o slujbă; solicitator, aspirant. – Din fr. postulant.

POSTULÁNT, -Ă, postulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care cere un post2 (1), o slujbă; solicitator, aspirant. – Din fr. postulant.

postulant, ~ă smf [At: RUSSO, S. 122 / Pl: ~nți, ~e / E: fr postulant] 1 (Asr) Persoană care solicită un post1 (1). 2 Persoană care aspiră să ocupe o slujbă, o demnitate.

POSTULÁNT, -Ă, postulanți, -te, s. m. și f. Persoană care cere un post, o slujbă; solicitator, aspirant. Domnia se așezase; dar din nenorocire Moldova poate da o domnie numai, și postulanți se găsea din toate părțile. RUSSO, S. 122. (Glumeț) Vezi ceva?Nimic alt, decît un soi de țînțari morți de foame... Să juri că-s postulanți. ALECSANDRI, T. I 427.

POSTULÁNT, -Ă s.m. și f. Solicitant pentru un post, o slujbă etc. [Cf. fr. postulant].

POSTULÁNT, -Ă s. m. f. cel care solicită un post, o slujbă etc. (< fr. postulant)

*postulánt, -ă adj. (lat. póstulans, -ántis, d. postulare, a cere). Care cere o funcțiune. Subst. Un postulant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

postulantă s. f., g.-d. art. postulantei; pl. postulante

postulántă s. f., pl. postulánte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POSTULÁNT s. v. solicitant, solicitator.

postulant s. v. SOLICITANT. SOLICITATOR.

Intrare: postulantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postulantă
  • postulanta
plural
  • postulante
  • postulantele
genitiv-dativ singular
  • postulante
  • postulantei
plural
  • postulante
  • postulantelor
vocativ singular
  • postulantă
  • postulanto
plural
  • postulantelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

postulant, postulanțisubstantiv masculin
postulantă, postulantesubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care cere un post, o slujbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Domnia se așezase; dar din nenorocire Moldova poate da o domnie numai, și postulanți se găsea din toate părțile. RUSSO, S. 122. DLRLC
    • format_quote glumeț Vezi ceva? – Nimic alt, decît un soi de țînțari morți de foame... Să juri că-s postulanți. ALECSANDRI, T. I 427. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.