14 definiții pentru postulantă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTULÁNT, -Ă, postulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care cere un post2 (1), o slujbă; solicitator, aspirant. – Din fr. postulant.

POSTULÁNT, -Ă, postulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care cere un post2 (1), o slujbă; solicitator, aspirant. – Din fr. postulant.

postulant, ~ă smf [At: RUSSO, S. 122 / Pl: ~nți, ~e / E: fr postulant] 1 (Asr) Persoană care solicită un post1 (1). 2 Persoană care aspiră să ocupe o slujbă, o demnitate.

POSTULÁNT, -Ă, postulanți, -te, s. m. și f. Persoană care cere un post, o slujbă; solicitator, aspirant. Domnia se așezase; dar din nenorocire Moldova poate da o domnie numai, și postulanți se găsea din toate părțile. RUSSO, S. 122. (Glumeț) Vezi ceva?Nimic alt, decît un soi de țințari morți de foame... Să juri că-s postulanți. ALECSANDRI, T. I 427.

POSTULÁNT, -Ă s.m. și f. Solicitant pentru un post, o slujbă etc. [Cf. fr. postulant].

POSTULÁNT, -Ă s. m. f. cel care solicită un post, o slujbă etc. (< fr. postulant)

POSTULÁNT ~ți m. rar Persoană care caută un post. /<fr. postulant

*postulánt, -ă adj. (lat. póstulans, -ántis, d. postulare, a cere). Care cere o funcțiune. Subst. Un postulant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

postulántă s. f., g.-d. art. postulántei; pl. postulánte

postulántă s. f., pl. postulánte

postulánt s. m., pl. postulánți

postulánt s. m., pl. postulánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSTULÁNT s. v. solicitant, solicitator.

postulant s. v. SOLICITANT. SOLICITATOR.

Intrare: postulantă
postulantă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postulantă
  • postulanta
plural
  • postulante
  • postulantele
genitiv-dativ singular
  • postulante
  • postulantei
plural
  • postulante
  • postulantelor
vocativ singular
plural