POSTA, postez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa undeva pentru a supraveghea, a urmări, a păzi. – Din fr. poster.

posta vtr [At: BARIȚIU, P. A. II, 145 / Pzi: ~tez / E: fr poster] 1-2 A (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a observa, de a urmări, de (a) păzi.

poștar sm [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~i / E: poștă¹ + -ar] 1 (Înv) Poștaș (2). 2 (Înv) Poștagiu (1). 3 (Mun) Persoană care conduce buștenii pe apă și îi dirijează cu țapina ca să nu se îngrămădească la un loc.

POSTA, postez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi. – Din fr. poster.

POSTA, postez, vb. I. Tranz. A pune pe cineva să stea într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi ceva. Patru soldați cu armele-ncărcate fură postați la ferestruia ușii din față, cu ordin serios de a trage în oricine se va mișca. VLAHUȚĂ, O. A. 161. Comisarul postează pe sergenți, pitulați în dosul cocioabei. CARAGIALE, O. I 341. ◊ Refl. Desigur a aflat că am fost plecată și încă nu știe că am revenit. Cînd va ști, se va posta iarăși. C. PETRESCU, Î. II 229.

POȘTAR, poștari, s. m. Factor poștal; poștaș. Tot pe-acolo, venea într-o cărucioară cu două roți poștarul, aducînd... vești. CAMILAR, N. I 330.

POSTA vb. I. tr., refl. A (se) așeza, a (se) plasa undeva pentru a supraveghea sau a păzi. [< fr. poster].

POSTA vb. tr., refl. a (se) așeza, a (se) plasa spre a supraveghea, a păzi. (< fr. poster)

A SE POSTA mă ~ez intranz. A ocupa o poziție (ca de supraveghetor). /<fr. poster

A POSTA ~ez tranz. A face să se posteze. /<fr. poster

POȘTAR ~i m. v. POȘTAȘ. /poștă + suf. ~ar

postà v. 1. a pune într’un post: a posta o sentinelă; 2. a se pune spre a observa: s’a postat la dreapta mea.

*postéz v. tr. (fr. poster, it. postare). Pun într’un post de pază saŭ la pîndă: a posta o santinelă la ușă. V. refl. Un cerșitor se postase la colț.

poștár m. (rus. počtárĭ, sîrb. poštar). Pop. Factor, curier, împărțitor de scrisorĭ, plicar.

+postare s. f., g.-d. art. postării; pl. postări

postare s. f., pl. postări

posta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. postez, 3 postează; conj. prez. 1 sg. să postez, 3 să posteze

poștar (rar) s. m., pl. poștari

posta (a ~) vb., ind. prez. 3 postează

poștar (rar) s. m., pl. poștari

posta vb., ind. prez. 1 sg. postez, 3 sg. și pl. postează

poștar s. m., pl. poștari

POSTA vb. 1. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) plasa. (S-a ~ în fața ușii.) 2. (fam.) a se proțăpi. (Se ~ înaintea lui.)

POȘTAR s. v. poștaș.

POSTA vb. 1. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) plasa. (S-a ~ în fața ușii.) 2. a se proțăpi. (Se ~ înaintea lui.)

POȘTAR s. factor, poștaș, poștă, (rar) curier, (reg.) poștalăș, poștalău, (prin Mold.) plicar, (înv.) împărțitor. (A venit ~ cu o recomandată.)

poștar, poștari, s.m. (înv. și reg.) 1. curier, poștaș, factor poștal. 2. diriginte de poștă; poștagiu. 3. (reg.) persoană care conduce buștenii de apă; țapinar.