10 definiții pentru post-restant

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POST-RESTÁNT s. n. Serviciu special care păstrează corespondența la oficiul poștal pentru a fi ridicată de destinatar; p. ext. indicație menționată pe plic pentru acest fel de corespondență. – Din fr. poste-restante.

POST-RESTÁNT s. n. Serviciu poștal special care păstrează corespondența la oficiul poștal pentru a fi ridicată de destinatar personal; p. ext. indicație menționată pe plic pentru acest fel de corespondență. – Din fr. poste-restante.

POST-RESTÁNT s. n. Serviciu poștal special unde se trimit scrisorile avînd indicate doar numele și localitatea adresantului și care păstrează corespondența pînă cînd vine destinatarul s-c ridice personal; p. ext. indicație menționată pe plic pentru acest fel de corespondență. Scrie-mi tot la Neapol post-restant. BĂLCESCU, la GHICA, A. 612.

POST-RESTÁNT s.n. invar. Serviciu special care păstrează corespondența până când destinatarul vine să și-o ridice personal; (p. ext.) indicație menționată pe plic pentru o astfel de corespondență. [< fr. poste-restante].

POST-RESTÁNT s. n. serviciu special care păstrează corespondența până când destinatarul vine să și-o ridice personal; (p. ext.) mențiunea făcută de expeditor pe plic. (< fr. poste-restante)

post-restant n. formulă scrisă pe adresa unei scrisori spre a înștiința că trebue să rămâie la biuroul poștal, unde destinatarul va veni s’o reclame.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: post-restant
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • post-restant
  • post-restantul
  • post-restantu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • post-restant
  • post-restantului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)