POST-RESTANT s. n. Serviciu special care păstrează corespondența la oficiul poștal pentru a fi ridicată de destinatar; p. ext. indicație menționată pe plic pentru acest fel de corespondență. – Din fr. poste-restante.

post-restant sni [At: BĂLCESCU ap. GHICA, A. 612 / S și: poste-restante, post-restante / E: fr poste-restante] 1 Serviciu special care păstrează la poștă corespondența unei persoane, până când aceasta vine să și-o ridice. 2 (Pex) Indicație menționată pe plic pentru această corespondență.

POST-RESTANT s. n. Serviciu poștal special care păstrează corespondența la oficiul poștal pentru a fi ridicată de destinatar personal; p. ext. indicație menționată pe plic pentru acest fel de corespondență. – Din fr. poste-restante.

POST-RESTANT s. n. Serviciu poștal special unde se trimit scrisorile avînd indicate doar numele și localitatea adresantului și care păstrează corespondența pînă cînd vine destinatarul s-c ridice personal; p. ext. indicație menționată pe plic pentru acest fel de corespondență. Scrie-mi tot la Neapol post-restant. BĂLCESCU, la GHICA, A. 612.

POST-RESTANT s.n. invar. Serviciu special care păstrează corespondența pînă cînd destinatarul vine să și-o ridice personal; (p. ext.) indicație menționată pe plic pentru o astfel de corespondență. [< fr. poste-restante].

POST-RESTANT s. n. serviciu special care păstrează corespondența până când destinatarul vine să și-o ridice personal; (p. ext.) mențiunea făcută de expeditor pe plic. (< fr. poste-restante)

post-restant n. formulă scrisă pe adresa unei scrisori spre a înștiința că trebue să rămâie la biuroul poștal, unde destinatarul va veni s’o reclame.

POST-⁵: ~restant n. 1) Secție a unui oficiu poștal, unde se păstrează corespondența pe care destinatarul o ia personal. 2) Indicație ce o poartă acest fel de corespondență. /<fr. posterestante

post-restant adv., s. n.

post-restant s. n.

post-restant

post-restant.

post-restant s. n.